09.06.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 160

A fost pentru prima dată de când am pus mâna pe aparatul de fotografiat când am plecat undeva nu pentru a declanșa ci pentru a mă bucura. M-am bucurat că m-am întâlnit cu Prietenii din Bistrița și am vorbit despre carte, m-am bucurat că l-am reîntâlnit pe Vasili, m-am bucurat că am umblat împreună prin colbul Maramureșului. M-am bucurat că a fost și Tata Mihai cu noi. Este un sentiment pe care nu-l pot explica. Doar trebuie trăit și să ne putem bucura de el. Este ca o minune după minune. Minunea de a te simți liber lângă cei de care te simți aproape...

Am făcut și fotografii. Chiar dacă lumina era cum era, chiar dacă nu am prea avut inspirație, chiar dacă...

Zi de hram la Șieu, zi de târg, pe o lumină apăsătoare de amiază și o căldură infernală:

pentru Florin, colegul meu fără FB!

08.06.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 159

De la stânga spre dreapta: Ionela Fugărețu, Valentina Băgirianu, Mihai Cantea, Gina Dorolți, Vasile Dorolți, Robert Kovacs, Codrin Buzdugan

A vorbi despre Prietenie este ca și cum sufletul tău ar fi mereu mângâiat de către cei lângă care te simți aproape, lângă care te simți mulțumit, lângă care te simți fericit. Spre Maramureș am plecat de la Iași patru oameni. Tata Mihai, Valentina, Codrin și cu mine. După lansarea de carte de la Bistrița ni s-au alăturat Ionela și Robert iar la Poienile Izei, unde ne-am cazat, au venit și Gina cu Tata Vasili. Nu a fost musai o ”aventură fotografică”... a fost o extraordinară interacțiune între prieteni Fotografi, s-a discutat, bineînțeles, despre fotografie, s-au depănat amintiri, s-a discutat despre starea actuală a fotografiei, despre proiecte, despre eșecuri (mai puțin) despre câte în lună și în stele. Ne-am mișcat prin zonă și, atunci când a fost necesar, am și declanșat. Tata Mihai este un Prieten extraordinar. O enciclopedie a fotografiei de ieri și de azi. Tata Vasili este și el o ”legendă” pe care o putem întâlni la o margine de privire să-i strângem mâna. Îi mulțumesc că a venit să fim pentru câteva mii de clipe din nou împreună. Mai tinerii mei colegi, sigur, s-au minunat că i-au întâlnit. Restul este o pagină dintr-o poveste frumoasă, cu oameni minunați...

La Bistrița, alți câțiva Prieteni, la lansarea Albumului ”Când eram Fotograf” (aștept de la voi imaginile cu mine)!

Tot prin Bistrița - micul vânzător de flori.

La Poienile Izei...

07.06.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 158

Trag tare să termin un nou Album, ”Iașul din inimă” se va numi, 250 de pagini la formatul 23x30 cm... De astăzi și până luni seară este vremea aventurii:

la prânz vă aștept la Bistrița, împreună cu Robert Kovaks, la ”Viena cafe” să lansăm cartea - album ”Când eram Fotograf”.

Apoi... Spre Poienile Izei, Maramureș, unde sper să ne putem vedea, toată trupa de patru - Codrin (pilot automat), Tata Mihai (responsabil cu partea tehnică), Valentina (va face poze pentru posteritate) și subsemnatul (boier cu aparat de foto) - cu Tata Vasili 7 zile Dorolți!

Vor fi clipe minunate, cu fotografii inspirate și memorabile. Asta sigur...

Asta-i așteaptă pe colegii mei la Bistrița!

Breb

Văleni

Sighet

Rona de Jos

Și astea, sper, în Maramureș!!!

La bună vedere, Prieteni.

06.06.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 157

Am vrut să scriu aseară dar am lăsat-o pentru astăzi și mi-au luat-o alții înainte. Despre ”mândria de a fi Român”. S-a creat în ultimele zile o întreagă isterie față de Simona Halep. După fiecare meci câștigat toată lumea o ridică în slăvi și se regăsește în performanțele ei. Toată lumea umple internetul cu adeziuni benevole la ”mândria de a fi Român”. Dacă țineți minte, tot așa era și cu Lucian Bute înainte de a-i sparge fața un bătăuș mai tare-n instalație decât el. Toți erau mândri. După cafteala care și-a luat-o n-a mai fost nimeni, uitând că fiecare dintre noi avem limite peste care nu putem trece și nici norocul nu durează o veșnicie. Cei care își behăie în spațiul virtual (printre care și colegi și colege purtători de aparate foto) ditamai mândria nu reușesc să priceapă un lucru simplu: Halep este o jucătoare profesionistă de tenis. Pentru a juca cât mai bine s-a pregătit de copil, a lăsat la o parte bucuriile unei copilării fericite și a dat cu racheta în minge zi și noapte cu îndârjire. Dublată de talent, munca a început să dea roade. Este pe culmi și, ce este mai important, câștigă bani. Pentru că, la urma urmei, la bani se rezumă încăpățânarea fiecărui performer într-un domeniu sportiv sau altul. Simona este o mașină de jucat tenis și de făcut bani. Iar cei care-și regăsesc mândria pierdută în așa ceva sunt deja amintire pe lumea aceasta fragilă. Nu vor reuși niciodată să producă nimic de care să fie, în primul rând ei mândri că sunt Români și apoi ceilalți. Își vor căuta modele la nesfârșit uitând să trăiască, uitând că, dacă au talent, trebuie să-l lustruiască pentru a-l face să spună lumii ceva. La fel cum face Simona, nu?... 

05.06.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 156

Știu că v-ați întrebat de multe ori ”ce este o imagine bună de reportaj. Cum de obține. Care este acel ceva care trebuie pus în ecuație”. Unii, sper cei mai mulți, v-ați dat deja un răspuns: ”omul potrivit la locul potrivit”, sau ”a vedea cu o secundă înainte de a se întâmpla și a declanșa la momentul oportun”, sau ”pur și simplu... întâmplarea”, etc, etc. Este adevărat, fotograful de reportaj trebuie să se afle musai acolo unde se întâmplă ceva. Să vadă acel ceva și să reușească să-l decupeze din tot ceea ce-l înconjoară. Să apese pe declanșator la momentul oportun, în punctul culminant al acțiunii. Iar pentru toate astea mai trebuie să vezi imagini de reportaj, să uiți imagini de reportaj, iar să vezi, iar să uiți... Tehnica din dotare aproape că nu mai contează. O imagine poate fi și puțin neclară dacă are ”sclipirea” momentului crucial în ea. Ar fi multe de spus. Mi-am pus sute de întrebări, de-a lungul timpului, despre ce și cum, despre care și de unde, despre alb și negru. Natura umană poate fi foarte permisivă sau, din contra, foarte închisă, ermetică chiar. Întâmplarea poate juca un rol important în reținerea unei imagini extraordinare, dar și previzualizarea, perceperea urmării acțiunii cu o fracțiune de secundă înainte, suficient cât să apeși pe butonul declanșatorului aparatului de fotografiat. Pe toate le-am cântărit în mintea mea, peste toate am ”aruncat” întrebări și am încercat să ”generez” răspunsuri. Iar într-o zi... într-o zi m-am liniștit. Totul devenise simplu pentru mine, toate se legau în mintea mea. Atunci am înțeles că toate se pot învăța, toate se pot stăpâni până la meșteșug, la o execuție  corectă și fără de greșeală. Dar... Pentru a merge mai departe, pentru a lumina tăcerea din jur mai este necesar un ingredient. Unul simplu și la îndemâna tuturor: ”praful de suflet”. Pus în fiecare dintre fotografiile noastre face din întuneric lumină și din banal extraordinar...

Încercați să fotografiați cu sufletul, Prieteni. Rezultatele vor fi extraordinare și, sigur, vă veți simți împliniți!

04.06.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 155

Acu fo 2 zile am asistat la un dialog ”profesional” între doi fotografi din Iași în legătură cu prețurile cerute de ”fotografii de nuntă” pentru cei care se nenorocesc de tineri. Discuția respectivă am auzit-o, de-a lungul timpului, de nenumărate ori, cu mici variațiuni. Ce m-a făcut să zâmbesc era doar faptul că cel mai indignat de nesimțiții care strică piața era un nene pe care nici scula nu-l prea ajută (aparatul și sticlele, bre), nici nu prea are tangență cu SF-ul numit ”compoziție”, despre editare ce să mai zic... Da e pretenții cât roata carului. Ce car, roata basculei din exploatările de lignit!

M-aș mira să poată obține la o nuntă măcar un sfert din cât ia celălalt Domn, profesionist desăvârșit în ale imaginii de eveniment. Da... să te bagi în seamă nu costă nik. Și nici să dai din gură cât nu te doare măseaua.

Continuăm cu ”animălurile” din dotare:

03.06.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 154

Văd că imaginile cu animale au mare căutare în lumea virtuală. Am scociorât și eu pe la teșcherea și am găsit vreo câteva. Așa, spre aducere aminte...

(vor urma)...