vineri, 22 martie 2013

Poveste de iarnă



3 comentarii:

  1. De mulţumirea lumii cu mâhnire
    Mi-s ochii mai uscaţi şi paşii mai înceţi,
    Şi orice gest se-opreşte la pornire,
    Şi hergheliile îmi mor buimace pe pereţi.

    Oh, nechezatul lor să nu scâncească
    În râsul lumii prea copilăros,
    Să nu lucească prea riscanta-mi sanie
    Alunecând de viaţă mai în jos.

    Verzi herghelii născute pe murii mei degeaba,
    Degeaba peste mine uriaşele ninsori,
    De mulţumirea lumii cu mâhnire
    Mă refugiez în urşi îngrozitori.

    Dar sunt şi urşii mei la fel de laşi
    Şi mă preling cu zâmbet în prăpăd.
    Când cu mâhnire mulţumirea lumii
    Din blana ursului o văd.

    Sunt ursul eu, spre mulţumirea lumii,
    Şi fotograful lângă urs tot eu.
    Nu muşc, dar pot să muşc, nu muşc
    Şi mă fotografiez mereu.

    http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/autopastel.php

    RăspundețiȘtergere