Cu soacra după rochie de mireasă!...

Azi la Expo Mariage. (să nu mergeţi cu gânduri de poze că e naşpa)

Cu vaca la apă!...

Amintire cu haiduci...

Mr. Beee!...

Târgul de nunţi de la Carrefour Era

Şi astăzi mai puteţi merge acolo cu aparatele pregătite!...

Ispita

Cameleon

Adio copilîrie!...

TIMP - NETIMP !...

La uscat

Ultimul

Girafa

Călăreţul

Ieri seară, la Galeriile DANA...

Lalele roşii

Ultima zi de iarnă

Un câine ce trecea!... Eu.

La mulţi ani!...

Aşa e mereu: inima ta întinsă pe jos, paşii trec împrejurul ei, se mai dau unii de-a şuia, mai pun o frână!... Şi tu zâmbeşti şi-ţi lustruieşti inima pentru şutul următor. Asta-i viaţa!...

La mulţi ani!...

Poveste de iarnă (III)

Spectacolele lui Hausvater nu trebuie să te încrâncenezi a le înţelege cu tot dinadinsul. Trebuie doar să ai puterea să le accepţi. Să-ţi deschizi sufletul şi mintea şi să te laşi purtat de vraja lor. Să încetezi, pentru două ore să mai fii tu, cerebralul, şi să visezi aşa cum a închipuit el VISUL. Este treaba criticilor să despice firul în patru, să dea verdicte. Nouă Hausvater ne-a pregătit o altă poveste: aceea a Participării. A implicării emoţionale dincolo de mult erodata relaţie Scenă-Privitor. Spectacolele lui ne includ şi pe noi în mizanscenă. Fără sa ştim suntem actorii muţi ai spectacolului. Şi asta o înţeleg foarte puţini!...

Finalul a fost de o plasticitate ieşită din comun. Scena cu învierea Hermionei a lăsat drum liber lacrimei să alunece pe obraz... Un spectacol greu, complex, epuizant atât pentru actori cât şi pentru public. Fascinante costumele Stelei Verebceanu. În ton cu "visele" regizorului muzica lui Dan Jiga, decorurile lui Lucian Lichiardopol şi traseele luminoase închipuite de către Lucian Moga.

La final, Alexander m-a întrebat: "cum e?" şi tot el a răspun după o clipă: "nu-i nevoie, ochii spun totul!". Da. FABRICA DE VISE a avut o nouă Premieră. Mulţi o vor înjura. Din păcate ei nu vor reuşi niciodată să viseze împreună cu noi!...

Poveste de iarnă (II)

Cea mai ciudată întâlnire cu spectacolul teatral pe care am avut-o până acum. Ţintuit în scaunul rotitor simţurile mele au luat-o razna. Mereu învârtindu-mă, cu aparatul la ochi, încercând să nu las "clipa" să zboare pe lângă mine. Mereu cu "ochii" minţii şi ai sufletului larg deschişi la tot ce se petrece jur-împrejurul sălii, al nostru, al meu!... Prima parte cu ceea ce se întâmplă în Sicilia lui Leontes, cu halucinanta împletire de dragoste, gelozie, ură, crime şi împlinirea prezicerilor Oracolului din Delphi m-a dus cu gândul la un lagăr, la Bosnia, la Cuba lui Ghevara. Violenţă dusă la extrem? Oameni şi femei "adevăraţi"? Sau doar "ştiinţa" lui Hausvater de a pregăti publicul pentru continuarea poveştii, pentru Feeria şi Povestea de dragoste din Regatul Boemiei dintre fiica pierdută a lui Leontes şi fiul lui Polixenes, regele ţinutului, fostul prieten al lui Leontes, cel care i-a declanşat gelozia autodistrugătoare? Hausvater are o ştiinţă aparte de a transmite publicului, prin intermediul actorilor şi a metaforei vizuale, fiinţa sa zbuciumată. Un spectacol "închipuit" de el este ca o a doua naştere, ca o iniţiere de dincolo de vis. Fiindcă ce altceva decât fragmente onirice sunt spectacolele lui? Hausvater visează prin ochii noştri. Ne transformă simţurile în propriile lui trăiri onirice. El este o FABRICĂ DE VISE!... (va urma)

Poveste de iarnă (I)

POVESTE DE IARNA

de William Shakespeare

traducerea Peca Stefan

DISTRIBUTIA

ION RIZEA, DAMIAN OANCEA, BENONE VIZITEU, IOAN STRUGARI, CATALIN URSU, CLAUDIA IEREMIA, ANDREA TOKAI, ANA MARIA COJOCARU, TRAIAN BUZOIANU, COLIN BUZOIANU, ALINA REUS, VALENTIN IVANCIUC, VICTOR MANOVICI, MIRELA PUIA, LUMINITA TULGARA, LAURA AVARVARI, SABINA BIJAN, DORU IOSIF

MUZICA DAN JINGA

DECORURI LUCIAN LICHIARDOPOL

COSTUME STELA VEREBCEANU

COREGRAFIA MALINA ANDREI

LIGHT DESIGN LUCIAN MOGA

ASISTENT DE REGIE MIRELA PUIA

UN SPECTACOL DE ALEXANDER HAUSVATER

Premiera: 10 ianuarie 2009, Teatrul Naţional Timişoara. Ce spune Caietul Program:"Poveste de iarna este un spectacol despre ... poveste, despre povestile care ne domina si despre cele pe care le dominam, o poveste despre putere, iubire, gelozie, speranta. Un spectacol in care rasul si plansul se impletesc continuu, in care fiinta umana parcurge tot drumul ce desparte infernul de paradis. O poveste de iarna care, ca orice poveste de iarna, se indreapta cu forta catre primavara, catre re-nastere. ... Povestea il duce pe Leontes, tiranul Siciliei, Hermiona, regina lui si Polixenes, regele Boemiei in iadul geloziei neintemeiate si al mortii. Desi insusi oracolul din Delphi o declara nevinovata, Leontes nu se poate impotrivi paranoiei, pierzandu-si deodata sotia, fiul si cel mai bun prieten. Dar povestea isi are firul ei ... si nu se lasa oprita de nimic, nici macar de trecerea timpului. Saisprezece ani mai tarziu, in Regatul Boemiei, Florizel, fiul lui Polixenes, indragostit de Perdita, frumoasa fiica de pastor, trece peste vointa tatalui sau din prea multa dragoste. Deznodamantul este neasteptat"...

Ce am văzut eu: Un spectacol montat într-o fostă sală de sport. Spectatorii sunt plasaţi în mijlocul sălii, aşezaţi pe scaune rotative prinse de podea. Spectacolul are acţiune care se desfăşoară pe toate cele patru laturi ale sălii, plus un culoar din mijlocul acesteia. Efectiv trebuie să te învârţi pe scaun ca să poţi vedea tot ce se întâmplă. Am vizionat Premiera. Neputând să mă ridic (spectacolul era filmat), a trebuit să fotografiez încercând să-mi strecor "câmpul vizual" printre spectatorii din zona unde se desfăşura acţiunea. Uneori am reuşit, alteori nu. Mai ales că nu cunoşteam desfăşurarea spectacolului. A fost o percepţie ciudată. Despre ea... mâine!...