joi, 12 ianuarie 2012

Scurtă scrisoare II


Dragă Domnule Paul


… recunosc, am o adversitate față de numele respectiv de acum multișoară vreme de când i-am făcut niște poze lui Sir. Cum care? Acela cu Prințesa CiocârLia și cu pantoafe cu ciucurei și șoseți de plastic…

Anul trecut mi-au stresat nervul sinoptic 2 specimene care răspunde la același nume:

- prima dată prin primăvară când am discutat la Conu Mitică despre Fotografia de nuntă. A venit Paulică cu caietu, și-a luat notițe, a pus întrebări. Dumnealui e Fotograf de Nuntă în Iași. Specialist adică. Mai la ceva vreme mi-a trimis o pozea cu un copilaș să i-o comentez pe FotoIași. Era tăiată din alta mai mare… în fine. N-am dat cu el de perete. Doar i-am spus că are probleme mai multe în abordarea propriilor imagini. M-a sunat omu să-i spun ce și cum. Normal, dornic să-și niveleze neajunsurile fotografice. Cred că-și luase și caiet nou… da a aflat că e pe bani treaba (normal, nu?) și a cotit-o…

- al 2-lea Paulică a venit să-l pregătesc pentru Facultatea de Tumbe  Foto de la noi din urbe. Și cu el era de lucrat gîrlă. Doar că i s-a părut mult 150 de Euroi pentru a-și asigura locul la școala respectivă. Așa că s-a pregătit singurel (sau nu) și a intrat al 4-lea. După cei 16 admiși la buget. Și taxa pe an este de 1000 de Euroi. L-ar fi costat doar 5% ca să-și facă viața liniștită. Și a lui și a părinților.

Și nici nu-ncepe bine anul 2012 neică și alt Paulică se scarpină de mine. Pătimaș și grijuliu trage pe blogul lui Dan Mititelu (căruia-i voi scrie separat, că prea și-o dorește) o frumoasă narațiune din gândirea și simțirea proprie: ” Dupa toate astea imi dau seama ca zilele tale sint numarate la latrina de cultura din copou. Poate asa vei avea timp sa tii cursurile pe care le vor atitia, sa faci expozitiile pe care nu le-ai facut, sa reinfiintezi Clubul Fotografilor si sa il pastoresti asa cum e nevoie (iti explica prietenul Ozolin cum se face asta pe bani nu doar pe pasiune).
Si sper sa ne revedem intr-un nou Club al fotografilor amatori si profesionisti care sa nu mai stea la cheremul niciunui gnom care s-a trezit zmeu peste noapte.”


De ce a fost nevoie să se scarpine de mine… nu pricep. Putea să-l pupe pe Dan în cur fără să-i tragă și o limbă. Omul e nostalgic. Membru al Clubului Fotografilor, da fără de Portofoliu (că pentru asta trebuia să ai, la vremea respectivă, și niscaiva Fotografii), cu un blog cu pozele de famelie (nu e nimic rău în asta). Omul visează din câte văd să se revadă într-un nou Club unde să vină și să caște gura ca la teatru. Gratis.

Men, de ce trebuie eu să-mi bat capul cu fotografi pe care dacă-i apucă nevoile în dreptul toaletei publice o cotesc și se ușurează în boscheți, pentru că 1 leuț contează la portofel?

A munci și a lua bani pe munca respectivă nu mi se pare motiv de miștouri pentru dobitoci. O perioadă bună am tăcut și i-am lăsat să se scarpine de mine fără să le spun nimic. Cred că este timpul să-mi revizuiesc atitudinea. Așa că în timpul liber vom discuta despre cei care-și trag singuri cu tesla-n OO, despre cei care fabrică direct Artiști fotografi, depre Domnul Președinte, despre multe alte lucruri interesante din sfera Fotografiei noastre dragi și de toate zilele!