vineri, 24 aprilie 2009

Listă

Sunt momente în viaţă când trebuie să ne alegem priorităţile. Când trebuie să hotărâm ce poate să ne aducă fărâma de linişte la care tânjim atât de mult. Pentru mine, următoarele luni vor fi hotărâtoare:
1 - o slujbă... sper de la 1 mai.
2 - un album "Moldova de sus".
3 - un album "Hausvater".
4 - "Noul Atelier de Fotografie" (Fotoclubul "Mircea Oprişor").
5 - "Cafeneaua cu Pixeli" şi "Galeria de la Cafenea".

Şi ar mai fi... "Lumină lină şi Linişte în suflete, Prieteni"!...

Despre fericire

De câte ori ne-am întrebat "ce este Fericirea"? O respirare, o stare, o mângâiere, o adiere? Fericirea de a fi liniştit, de a fi sănătos, de a avea o bucată de pâine pe masă, de a avea un acoperiş de-asupra capului? Fericirea de a putea dărui din puţinul pe care El, la naştere ţi l-a pus, praf de stele, lângă inimă...
De la o vreme, parcă, Fericirea este din ce în ce mai departe de sufletul nostru. Şi, de multe ori, nu înţelegem, nu putem pricepe ce se întâmplă pe "uliţa" noastră...
Într-o zi, Fericirea poate fi petala de floare, firul de iarbă, pata albastră de cer sau mica Buburuză-viaţa ta pentru totdeauna dorită!...

miercuri, 22 aprilie 2009

Mărturisire târzie

Ştiu că mă iubeşti, Prietene. De peste 48 de ani mă suporţi pe pământul Tău, îmi însoţeşti paşii apărându-mă de răutăţile lumii, ferindu-mă de păcatele capitale, dându-mi fericirea pe care o merit. Lângă Tine am crescut şi am învăţat să iau din viaţă ceea ce este bun, lumina Ta mi-a ocrotit paşii, puterea Ta mi-a deschis mintea către tainele lumii. Ca orice copil neascultător am greşit de multe ori şi mi-ai dat semnul supărării Tale, apoi m-ai ajutat atunci când deznădejdea era pe cale să mă facă a crede că m-ai părăsit. Dar Tu erai acolo, cu lumina Ta mistuitoare, învelindu-mi sufletul cu dragoste şi pace...

Mi-ai dăruit Fotografia, să o descopăr şi să o iubesc mai mult decât pe viaţa mea, să o port mereu ca pe o taină din care să mărturisesc şi celor de lângă mine, să-mi lumineze clipele rele, să-mi mângâie clipele frumoase, să mă bucure atunci când Prietenii mei pământeni se adapă din izvorul ei nesecat. Viaţa mea se confundă acum cu ea, scrierea neasemuită cu Lumina, puterea de a opri clipa pentru eternitate...

De câţiva ani se pare că am greşit mai tare decât o făcusem până atunci. Drumurile mi s-au rătăcit, noaptea a venit mereu mai devreme decât ştiam că trebuie să vină, clipele frumoase s-au rărit, Casa şi-a închis uşa pentru mine... Străin, hoinar şi vagabond – încăpăţânându-mă să fur mereu Clipa, să-i desluşesc sensurile ascunse şi să le împărtăşesc celor de lângă mine, atât ai mai lăsat Prietene pe pământul Tău să mai respire... Dacă este un blestem, ştiu că într-o zi îl vei alunga din sufletul meu cu puterea Ta. Dacă este voia Ta, o voi duce, ca pe o binecuvântare până la capăt. Doar atât Te rog: dă-mi puterea de a alege binele de rău pentru timpul pe care îl mai am, ajută-mă să împărtăşesc din Taina pe care mi-ai dăruit-o şi celor de lângă mine. Pentru oricare va fi voia şi putere Ta, eu sunt pregătit!...

luni, 20 aprilie 2009

Câteva cuvinte

Chiar de este cam târziu: Christos a înviat, Prieteni!.... Lumină în suflete, în casă, în minte!... Dragoste fără pată să dăruiţi şi să primiţi!...

miercuri, 15 aprilie 2009

alte Combinaţii posibile... de azi

Astăzi am umblat mai puţin. Am fotografiat mai mult clădirile care mă interesau şi care în 2 - 3 zile intră complet în frunze. Câte ceva am găsit şi pentru voi, Prieteni:

- Din ciclul "Am pus cruce (albastră) la lovele ca să-mi cumpăr floricele"!...

- Din ciclul "1001 cărţi de citit într-o viaţă"...

- Din ciclul "Se-ntâmplă în fiecare zi în Est"!...

- Din ciclul "De la balcon toată Romanela-i verde"!...

- Din ciclul "Pauzele lungi şi dese cheia marilor succese"!...

- Din ciclul "3 pentru locul 1"!...

Din ciclul "Romanela văzută pe diagonală"!...

- Din ciclul "O floare pe zi pentru Doamnele şi Domnişoarele care bântuie pe-aici"!...

Combinaţii posibile!...

Tot de la antrenamentul de ieri. De astăzi... mai pe seară, Prieteni!...

marți, 14 aprilie 2009

14 aprilie...

Basarabia pământ românesc!...

Dacă vă gândiţi cumva că o minte de român a putut face aşa ceva vă înşelaţi. Stencilul respectiv l-am văzut mai peste tot pe unde am umblat în Romanela. Sunt curios dacă băieţii de dincolo au trimis "spreiaşi" în fiecare oraş al patriei să le şteargă. I-am băgat la cheltuieli neprevăzute!... Pe de altă parte, dacă după 20 de ani de la Comedia de la noi nu am reuşit să ne lipim de bucata de pământ furată, nici nu se va mai întâmpla aşa ceva. Cred că e bine...

M-am antrenat puţin şi prin sectorul Lalele. Până de Paşte, câte o floare pentru toate Doamnele şi Domnişoarele care umblă pe aici...

Şi dacă aveţi cumva impresia că astăzi nu am dat de Copilul cu automobil, vă înşelaţi. Cel de azi e prea de tot: muţunachi şi în faţă şi în spate şi hăisa şi ceala. Bineînţeles în Piaţa Unirii, sub zidul Hotelului Traian. Şi eu care eram convins că numai Fotograficimea mea are mintea în colţuri şi pe câmpii...
Şi încă două din categoria "ochi atent şi minte creaţă"...

P.S. 2 - Nu mi-aţi răspuns la întrebarea de ieri, Copii...

luni, 13 aprilie 2009

Ruginoasa-Iaşi... "copii" fără frontiere!...

Coincidenţele ne umplu viaţa. Ieri la Ruginoasa şi astăzi în Piaţa Unirii din Iaşi fotograful a avut parte de acelaşi cadru: doi "copii" şi-au scos jucăriile din suflet pentru a ne bucura şi pe noi. În luneta maşinii aparţinând unei cunoscute firme imobiliare se lăfăiau vreo 25 de muţunachi coloraţi. Să fi fost puşi acolo de către şofer? Să fi fost ai şefului? Cine ştie. Cert este că amândoi acceptă acest mic univers al copilăriei atâta timp cât maşina îi poartă pe drumurile iaşiului...
Ieri, într-un colţ din Ruginoasa, în spatele unei case ce abia-şi mai ţine vertical amintirea cuibului cald care a fost odată, alte jucării fuseseră scoase de stăpânul matur la uscat. Peste iarnă, probabil, copilul le murdărise. Iar acum, înaintea Paştelui, apa şi detergentul le redase strălucirea de odinioară...
Copilul din noi niciodată nu moare. Mereu stă într-un colţ al sufletului şi pândeşte clipa cînd să poată evada, să fugă de-acasă. Cu greu îl aducem înapoi. Cu greu re-devenim oamenii mari care ne place să credem că suntem. Că mereu simt că am rămas copil mi-am demonstrat-o, dacă mai era nevoie, ieri şi astăzi. Ruginoasa-Iaşi... aducerea aminte a Copilăriei pierdute. Şi, din păcate, din ce în ce mai departe de noi!...

P.S. Prietenii mei tineri, de câte ori aţi simţit că trăiţi cea mai minunată clipă din viaţă uitându-vă la o imagine pe care tocmai aţi editat-o?

duminică, 12 aprilie 2009

Moş Vasile, Ruginoasa, Folkustic...

Trei sunt "poveştile" de astăzi. Despre Dor nu vă pot spune. Doar îl simt!...

Moş Vasile

A fost primul meu model. Prin '85. Florar la a treia generaţie, de primăvară şi până toamna târziu pleca în fiecare dimineaţă, cale de două dealuri mari, din Orăşenii unde-şi avea casa şi florile, spre oraş. Acolo l-am cunoscut. În piaţa de flori din Botoşani. S-a înfiripat între noi o prietenie lungă. Era un prsonaj fabulos. O mulţime de poveşti depăna atunci când, spre seară, când se întorcea acasă, îl însoţeam. Vindea mereu florile pe care le aducea în două paporniţe mari, de papură, la oraş. Apoi ritualul era acelaşi: Alimentara de la colţul străzii, 100 de grame de dropsuri (unul pentru Spic, câinele drag, celelalte pentru tovarăşa de viaţă), apoi, încetişor, ieşeam din oraş şi iar vale şi iar deal, până acasă. Casa de la marginea satului, acoperită cu stuf şi înconjurată cu flori...
Dumnezeu l-a chemat de-a dreapta Sa într-o zi de Florii. Să te odihnească în pace Moş Vasile, florar din tată-n fiu!...

Ruginoasa

Împreună cu Alexandra Drăgoi, Cristian Popescu şi Vlad Negru am refăcut de dimineaţă o călătorie la Ruginoasa. Ce găsisem acum câţiva ani, însoţit de alţi Prieteni, am povestit pe Fotomagazin. Atunci câteva gospodine iubitoare de minunăţiile locale s-au ofuscat. Acum... e o sărăcie lucie în comuna voastră bogată şi cu oameni harnici, fetelor. O ruină şi paragină bătătoare la ochi. Şi oameni credincioşi, în zi de Florii mai mulţi prin cârciumile satului decât în biserică!...

Folkustic

A fost un spectacol de muzică folk foarte interesant în această seară la Casa Studenţilor. Descântec (Andrei Radu Alexandru, Cristina Dima, Mădălina Dărăban), Alexandra Andrei, Andrei Bauer şi Nu Acum (Florin Onică, Andrei Dănilă, Adi Grădinaru) au cântat ce au ştiut ei mai bine. Sala a rezonat cu muzica lor, a aplaudat, a fost alături de interpreţi. Fotografiile lui Ştefan Abageru şi ale subsemnatului aurotunjit atmosfera. Şi ce e mai frumos pentru un artist ca peste 200 de oameni să-i aplaude imaginile?
Pentru mine a fost o seară specială. Acum vreo 20 de ani eram şi eu pe scenă cu chitara în mână. Vremuri...

Lumină lină, Prieteni!...

Feri, Adrian, Radu şi toţi ceilalţi. Hristos a înviat!...

sâmbătă, 11 aprilie 2009

Ciurbeşti, antrenamentul de azi!...

Cam asta fuse în după-amiaza asta la Ciurbeşti. Mai o burniţă, mai o poză, dar a fost minunat!...