sâmbătă, 3 mai 2008

O stare de spirit pierdută - FOTOGRAFIA

Fotografia este o stare de spirit. Odată ce o descoperi, o porţi în suflet ca pe o icoană. Este precum Tatăl Nostru, pe care, copil fiind, îl înveţi pe de rost şi-l rosteşti apoi, înainte de culcare, toată viaţa!... Când ţii în mână aparatul de fotografiat eşti alt om. Te crezi un Zeu coborât pe pământ pentru a împărţi, după bunul plac, pământenilor clipa de graţie. Declanşarea care face amintirea să devină vizibilă. Să rămână pentru totdeauna printre noi. FOTOGRAFIA... Tânăr fiind, starea aceasta de spirit mi-a marcat, pentru totdeauna, viaţa. Singur într-un târguşor de provincie, am păstrat-o cum am putut mai bine. Prietenii într-ale fotografiei nu erau lângă mine. Erau risipiţi prin toată ţara. M-au primit în suflete, dându-mi din lumina şi căldura spiritelor lor, care-i purtau, ca şi pe mine, peste tot acolo unde se întâmpla ceva demn de reţinut pentru eternitate. Ce Prieteni am avut... O istorie nescrisă încă a fotografiei româneşti. Ce Prieteni am acum... O istorie care nu se va scrie vreodată!...

Astăzi am avut întâlnire cu tinerii mei Prieteni de la Atelierul de fotografie. Trebuia să mergem hai-hui la pozat prin Iaşi. Din nefericire stropii de ploaie se jucau cu oraşul la acea oră. Singur, la locul de întâlnire, am simţit neputinţa dându-mi târcoale. Copiii de azi au tot ce eu n-am visat. Aparate, obiective, internet. Sunt fotografi adevăraţi. Cu situri şi bloguri. Doar starea aceea de spirit care te face să uiţi de tot şi toate pentru a auzi aparatul de fotografiat cântându-ţi în ureche, n-o au. Din păcate!...