joi, 24 iulie 2014

24.07.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 179

Luni pe la amiază sună Tov. Popescu: ”Moș, mâine de dimi merem la floarea soarelui. Am văzut ieri un loc cu un lan baban”. A trecut ceva vreme de când bunul meu Prieten nu a mai sunat pe motive de foto, așa că-i zic: ”Măi fată, la cât ne pornim?”... ”Zi tu”... ”Ba zi tu”... ”Na, la 6,40 e bine?”... ”E bine Fa”, zic eo. Dacă era după mine-l chemam cu o oră, o oră și ceva mai devreme!
Se face mâine, se face 6,40. Vine Tov. Popescu, trecem să-l luăm și pe Dănuț și, la 7,22 fix fac primul cadru pe plantație. Locul e cu potențial și clămpăn fără grabă la obrurator. Fix la 7,38 vine Tov. Popescu la mine cu o falcă atârnând: ”Moș, m-au sunat de la scârbici, s-a dus dracu iar netu”. ”Hai măi, și grasu tău ce face? (Grasul fiind colegul de birou). Păi nu poate să doarmă că sună ăia înnebuniți!” Asta e. Urcăm pe cal și o tundem îndărăt... Și chiar aveam chef de pozăreală.