duminică, 6 ianuarie 2013

Despre Adevăruri fotografice


Acum nu prea multă vreme Fotografia era clădită pe câteva adevăruri pe care dacă ajungeai să le cunoști - stăpânești erai Boier. Boier - Fotograf. Și atunci practicanții de fotografie erau împărțiți în două tabere: cea a meseriașilor și cea a artiștilor. Numai că ambele știau și respectau aceste adevăruri. ”Care adevăruri Neică?” mă veți întreba... Chiar contează? Nu cred că v-ar ajuta cu ceva astăzi, când situația s-a schimbat în totalitate. Adică e taman cu dosu-n sus:

Deci:
de când Doamne-Doamne (sau cine a lucrat la asta) a democratizat fotografia în lume și a dat la tot poporu unealtă digitală de păstrat amintirile valorile s-au inversat. Tot două tabere se învârt prin univers: cea de meseriași și cea de artiști. Fotografi. Numai că ele funcționează taman invers ca până acum. Artiștii sunt fără număr. Cum și-a cumpărat unul o compactă sau un DSRL (nu mai vorbesc de ”miroles”-ul la moda în zilele ce cu abnegație le trăim) și a făcut 3 poze, cum a și devenit Artist. Al Feisbukului și altor rețele de socializare, al familiei, al blocului, străzii și așa mai departe.  Toți vor să facă instantaneu bani (din nunți, din cumătrii, din onomastici, din poze la școli, nu contează, numa bani să fie) și să dea examene la Facultatea de Foto-Video. Diploma dă bine la C.V. Artiștii de până mai ieri au cotit-o spre tagma meseriașilor. Și nu doar pentru că știu ”meserie” ci pentru că nu se mai regăsesc printre artiștii cu aparatul atârnat de gât sau umăr cu parasolarul pus invers pe obiectiv.

Aș putea bate câmpii până mâine pe tema asta. Dar, sigur v-aș obosi ochii (cine ar avea răbdarea să citească) cu palavrele și elucurbațiile mele. O concluzie vreau să vă supun atenției. Mi-a venit aseară pe autobuz și cred că nu este bine să o țin numai pentru mine:
Dacă acum nu prea multă vreme Fotografia era clădită pe câteva Adevăruri, acum dintr-un catralion de fotografi (numai în România) fiecare deține propriul lui Adevăr despre Fotografie. Ar fi un dezastru să coincidă două astfel de Adevăruri. O explozie aproape nucleară care ne-ar lăsa singuri și ai nimănui pe lumea asta zumzăind a zgomot de obturator în funcțiune. Adevărul nostru despre Fotografie nici nu are cum să fie la fel cu cel al vecinului. Și cu asta cred că am spus tot ce se putea spune!