sâmbătă, 1 martie 2014

01.03.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 60

Mulțumesc tuturor celor care și-au îndreptat gândul bun către mine astăzi. M-am simțit răsfățat!
Marele haeroport internațional din Trevizzo. De la avion până la hambarul de intrare cam 150 de metri. Făcuți pe jos și opriți vreo 5 minute să se pună un alt avion de la Wizz pe poziție. În fine... La punctul de trecere al frontierei un singur nene plictisit (doar e 7 de dimi) la vreo 200 de tăntălăi. După vreo 15 minute mai vine unul. Cu urme de cafea pe bot. Bagajele vin mai târziu... dau să ies să cumpăr belete pentru Veneția, îi par suspect la alt handicapat cu uniformă. Vrea să vadă ce am în valiza de mână și euroii din buzunare. Mă întreabă dacă știu italiană. A naibii nație de bulangii. Dacă l-au pus acolo ar trebui să știe și altă limbă. Măcar sanscrira dacă nu varză, barză, viezure. Deschid valiza. Nu înțelege ce e înfășurat între cracii blugilor mei. E videoproiectorul. Mă fac că nu înțeleg ce vrea și îl pun să mă caute la craci. E prima dată când mi-e ciudă că n-am card că i-l arătam și-l puneam să-mi numere euroii de pe cantul lui. Așa că-i arăt portofelul plin cu bani românești de 1 leu. E satisfăcut. Dau să iau valiza de pe masa belitului și mă bate Doamne Doamne. Rămân cu mânerul în mână. Se duce dracului plasticul. Am garanție 3 ani la ea, abia aștept să i-o pun în brațe la țâțoasa de unde am cumpărat-o. Îl bag în pizda măsii pe uniformă și se se schimbă la față. Înțelege. Numa că nu-l mai inspiră  mutra mea plină de draci și se face că plouă...
În schimb la Veneția nu plouă, așa cum era anunțat de la meteo. Când ne-am desantat din nori cu aeroplanul chiar era soare. Lăsăm bagajele și o tăiem spre San Marco. Măști. Clanța - clanța, clanța... Peste 10 minute începe să toarne cu găleata. Nici acum nu s-a liniștit. Ghinion. De neșansă!