Capătul lumii

Suflet trist, înfrânt de o dorinţă neîmplinită, de o întâmplare nefericită, de o nedreptate dureroasă... Cât de aproape este Capătul lumii în aceste clipe...

Poeţi ai vieţii, ai bucuriei, ai speranţelor nemărginite, ai încrederii... Când deşertăciunea îşi întinde aripa peste noi, Capătul lumii ni se-arată - Fată Morgana îndemnându-ne să o urmăm spre Ne-unde...

Indiferenţi la toate argumentele celor din jur scormonim prin sertarele minţii, adunând amintirile bune, scăzându-le pe cele rele, murmurând, pentru prima oară, cuvintele unui poem:

Nu mai primesc scrisori

Şi nici o birjă Doamnă nu mi se-opreşte-n prag.

Luceferii se sting şi cai de noapte trag

Prin ochiul ploii triste sărbători.

Nu îmi mai scrie nimeni şi telefonul tace,

Adresa mea s-a stins, mut curcubeu tăiat în două de o floare.

Şi zilnic ma hrănesc cu porţii de uitare

Şi despletită toamnă în visul meu se face.

Nu mă mai bate nimeni din drumul dus cu flori,

Cocorii au plecat cu ultimele frunze

Şi-mi plimb trist poezia prin autobuze

Vânzând bilete de privit ninsori.

Doar Don Niente-i cel care-L văzu

Trecând, Iisus desculţ printre cuvinte...

Şi ziua aşteptând, ca un copil cuminte,

Să zboare încă-odată aripa ce căzu.

Poetul e plecat, nu-l căutaţi, de-acum

La telefon răspunde plictisit un greier,

Oraşul e cosit şi transformat în fân

Şi doar cuvintele mai pot să le cutreier...

Să fie un poem de dragoste?... Despre dragoste?... Răscoliţi-vă prin suflete, Prieteni, cel mai adesea iubirea este aceea care ne cumpără "biletul" spre Capătul lumii...

Dumnezeu există?... Nu ştim, dar ne rugăm în fiecare seară Lui... Capătul lumii însă, cu siguranţă, DA... Măcar o dată în viaţă l-am atins, l-am înfruntat. Apoi am devenit Învingători sau Învinşi!...

Fotografii: 1998 şi 2000, aparat Canon EOS 50E, filme Kodak Gold şi Pro foto, model Daniel Minciună, actor al Teatrului de păpuşi din Constanţa...