miercuri, 22 aprilie 2009

Mărturisire târzie

Ştiu că mă iubeşti, Prietene. De peste 48 de ani mă suporţi pe pământul Tău, îmi însoţeşti paşii apărându-mă de răutăţile lumii, ferindu-mă de păcatele capitale, dându-mi fericirea pe care o merit. Lângă Tine am crescut şi am învăţat să iau din viaţă ceea ce este bun, lumina Ta mi-a ocrotit paşii, puterea Ta mi-a deschis mintea către tainele lumii. Ca orice copil neascultător am greşit de multe ori şi mi-ai dat semnul supărării Tale, apoi m-ai ajutat atunci când deznădejdea era pe cale să mă facă a crede că m-ai părăsit. Dar Tu erai acolo, cu lumina Ta mistuitoare, învelindu-mi sufletul cu dragoste şi pace...

Mi-ai dăruit Fotografia, să o descopăr şi să o iubesc mai mult decât pe viaţa mea, să o port mereu ca pe o taină din care să mărturisesc şi celor de lângă mine, să-mi lumineze clipele rele, să-mi mângâie clipele frumoase, să mă bucure atunci când Prietenii mei pământeni se adapă din izvorul ei nesecat. Viaţa mea se confundă acum cu ea, scrierea neasemuită cu Lumina, puterea de a opri clipa pentru eternitate...

De câţiva ani se pare că am greşit mai tare decât o făcusem până atunci. Drumurile mi s-au rătăcit, noaptea a venit mereu mai devreme decât ştiam că trebuie să vină, clipele frumoase s-au rărit, Casa şi-a închis uşa pentru mine... Străin, hoinar şi vagabond – încăpăţânându-mă să fur mereu Clipa, să-i desluşesc sensurile ascunse şi să le împărtăşesc celor de lângă mine, atât ai mai lăsat Prietene pe pământul Tău să mai respire... Dacă este un blestem, ştiu că într-o zi îl vei alunga din sufletul meu cu puterea Ta. Dacă este voia Ta, o voi duce, ca pe o binecuvântare până la capăt. Doar atât Te rog: dă-mi puterea de a alege binele de rău pentru timpul pe care îl mai am, ajută-mă să împărtăşesc din Taina pe care mi-ai dăruit-o şi celor de lângă mine. Pentru oricare va fi voia şi putere Ta, eu sunt pregătit!...

Un comentariu:

sorinadavid spunea...

ce frumoasa si trista marturisire..