vineri, 22 mai 2009

Năuci prin Deltă (episodul V)

Chiar dacă nu are aer condiţionat, cămăruţa lu dom' Nicu este răcoroasă. Dormim două ore. Neîntorşi. Când ne trezim, Bob are capul cât o baniţă. Îl servesc cu un antinevralgic şi o pornim repede spre uliţele fierbinţi ale satului. Soarele dogorăşte cu putere. Nu ştiu de ce, da brusc îmi aduc aminte de filmul "Prin cenuşa imperiului". Văzut acu muuultă vreme. Când eram fotograf începător. Lumea ne pândeşte de după perdele. Pe la puţinele case care nu sunt părăsite. Încă!... Şi eu aş fi curios în locul lor. Doi nebuni umblând dezlegaţi prin colbul drumului într-o dupăamiază toridă de sfârşit de primăvară. Căldura şi mirosul florilor de salcâm te pot scoate de la cele drepte. Noi înotăm, parcă fără spor. Ici colo mai facem "clanţ". Eu mai puţin. Canonului din dotare i s-a pus pata pe mine!...

Toată lumea din sat care se respectă are şaretă. În prima zi nu am realizat de ce. Apa este încă mare. Câmpul încă inundat. Pentru a te deplasa în afara satului doar calul şi şareta pot trece prin apa până spre brâu. Dom' Nicu nu are nici barcă. El nu se deplasează. Filozofează doar.

Mai tragem o tură de păsăret, suflecându-ne cracii pantalonilor şi luând-o voiniceşte prin apă. Ne lăsăm repede păgubaşi. Nici unul dintre noi nu este dispus să-şi ude şi chiloţii. Primejdiile pot pândi la tot pasul!...

Ultima tură prin sat. Câteva ultime imagini. Din nou senzaţia de pustiu, de orizont fără perspectivă, de moarte lentă a unei localităţi aflată la capătul lumii, într-o zonă de vis. Poate când s-or face piste de aterizare pentru avioanele uşoare şi staţiune balneoclimaterică să se schimbe ceva. Atunci dom' Nicu va fi primar. Deocamdată se zvoneşte prin sat că va fi noul profesor de geografie de la şcoala cu clasele I-IV, părăsită şi ea. Aşa ne-a spus madam Amore. Tragem la crâşma deschisă, butonăm o ciocolată şi câte o banană de om, ne benoclăm la fetele satului (cele adevărate şi sclipicite pe hainele marca "bazar") şi o luăm apoi, aproape una cu pământul, turtiţi de soarele necruţător, spre "hotelul Letea". Îl rugăm pe dom' Nicu să ne facă socoteala. Peste masa de seară vom sări. Vrem doar o baie la lighean şi somn. Dimineaţă la 5,oo microbuzul de Sulina îşi va face apariţia "prin cenuşa imperiului". Fără să clipească, gazda ne spune sec: "trei milioane, adică 300 ron". Credem că avem probleme cu otita, moment în care dom' Nicu devine aproape violent: "aţi vrut păsări, v-am găsit păsări; aţi vrut barcă v-am găsit barcă; dacă voiaţi singuri în cameră trebuia să spuneţi, se rezolva; la pensiune este 40 de euro pe zi; etc"... Mă uit la Bob... ar râde da băşicile făcute printre degeţelele de la picioare de la înotatul prin nisip îl fac srios. Dă a lehamite din mâini, dăm banii lu madam Amore şi băgăm cornu-n pernă. În vis, dom' Nicu ţine un discurs de la tribuna Consiliului Local: "acum nu vă daţi seama ce aţi pierdut. O să mai veniţi voi la Letea să pozaţi"... Da domnu, în altă viaţă!... Acu fii bucuros pentru ţeapa trasă la primii fraieri de anul ăsta. Oare Cornel Dinu ce-o spune?...

La 5 fără 10 suntem cu bagajele la poartă. În urma noastră, madam Amore inspectează camera. Bibelourile, cristalele şi rubinele sunt la locurile lor. Dom' Nicu probabil doarme cu un rânjet de safistacţie pe faţă. Pleacă fraierii. Restul nu mai este interesant (sfârşit)!...

PS: mulţumesc Liviu Chirica pentru obiectivul 35-350 împrumutat. Fără el puteam merge şi fără aparat. Măcar nu mă enervam şi ştiam o treabă. Între timp lui Bob i-a ieşit un herpes de toată frumuseţea şi are "gure mare". Ceea ce este de mirare la el, fiind un tip mai tăcut (spune că a băut apă din cana comună mai dinspre toartă. Şi dom' Nicu tot de acolo bea!...). Aproape de bacul de la Galaţi, încercând să mai facem nişte poze, pe Bob l-a înţepat o albină între degetele de la piciorul drept. Să fi văzut cum făcea (Bob, nu albina). Iar pe mine m-a înţepat în nara stângă. Aşa că am şi eu ditai nănăul. Să pot umbla cu el pe sus!... Şi-am încălecat pe-o şa...

4 comentarii:

Anonim spunea...

Toata povestea asta ar trebui sa fie publicata. Aviz idiotilor care isi planifica o iesire in fund la tv sau pe internet.

Diferenta intre amarastenii nostrii si pozarii de la National Geografic se cheama in engleza "planning" si presupune fie parcurgerea anterioara a traseului si o buna cunoastere a zonei fie o buna dexteritate (cu aparatul) si plata unui cercetas specializat.

OZOLIN DUŞA spunea...

"Problema" stă cam aşa: ne-am dorit un sfârşit de săptămână liniştit, în care să şi fotografiem. Nea' Nicu ne-a fost recomandat de către un coleg ca mare cunoscător al zonei. Din discuţiile telefonice avute totul părea ok. Că una am discutat şi alta a ieşit...

ogarafgan spunea...

iar placu povestea plina de peripetii :)
si poznele bune! daca nu era caldura si tzepuiala, cred ca ar fi fost char fain! :)

JustAsmallGirl spunea...

Ce poveste! Pacat de final, la inceput chiar te invidiam pentru ce scriai, apoi m-am intristat.
Nu credeam ca si oamenii aceia simpli de la tara sunt ca si cei de la guvern.
Mai bine hai in Maramures! Nu prea iei tepe din astea...
Aici poti sa stai pe gratis, oamenii simpli nu au auzit de euro.