duminică, 13 septembrie 2009

Despre EPSON şi nemulţumiţi...

Căteva consideraţii despre prima etapă a concursului Epson & Nikon „Fii în rând cu profesioniştii”:

Dintr-o experienţă în fotografie de peste douăzeci şi cinci de ani pot afirma, fără să greşesc, că orice concurs de gen organizat la noi sau aiurea va naşte controverse şi patimi nebănuite. Aşa suntem noi croiţi, să deţinem „adevărul absolut” şi să cârtim la tot ceea ce contravine interesului sau visului nostru nemărturisit. Din ianuarie 2008 mă ocup la Iaşi de destinele unor Prieteni pasionaţi de fotografie. Vârsta lor este cuprinsă între 16 şi 60 de ani. În această perioadă am învăţat, alături de ei, cât de importantă este comunicarea. Cât de important este să le împărtăşeşti din experienţa ta, din felul tău de a gândi fotografia şi tot ce gravitează în jurul ei. Sunt, cu toţii, oameni extraordinari, dar cu pregătiri diferite, cu experienţă diferită în domeniu, cu o cultură fotografică diferită, cu o disponibilitate diferită de a asimila informaţia, de a-şi aloca zilnic timpul necesar studiului. Niciodată nu am încercat să-i aduc pe toţi la acelaşi nivel. Ar fi fost o aberaţie. Am încercat doar să-i fac să simtă şi să înţeleagă că Fotografia este ca o flacără care nu poate fi stinsă. Care mistuie orgoliile lăsându-ne sufletul curat în faţa oricărui gând acuzator. Trebuie doar să reuşim să înţelegem şi să ne înţelegem, trecând peste orgolii, peste frustrări, peste neîmpliniri.

Văd că rezultatele primei jurizări a imaginilor primite la concursul organizat de către EPSON şi Nikon au iscat controverse pe unele forumuri de fotografie. Este şi normal să fie aşa. Nici un juriu, nicăieri în lume nu va mulţumi pe toată lumea. Mereu vor fi frustrări, mereu ni se va părea că a avut cineva ceva cu noi, că am fost nedreptăţiţi. Aşa cum le spun mereu Colegilor mei, voi încerca mai jos să vă împărtăşesc şi vouă din ceea ce se întâmplă într-o jurizare:

Deci: nu Federaţia Internaţională de Artă Fotografică, nici Asociaţia Artiştilor Fotografi din România, nici Ministerul Culturii şi cum s-o mai fi chemând, nici măcar Institutul Cultural Român sau, măcar acolo, vreun forum foto pe care ne place să ne postăm imaginile pentru a fi lăudate de prieteni, nici unul dintre toate acestea nu au organizat Concursul despre care facem vorbire ci EPSON şi Nikon. Au pus la bătaie premii de vreo 10.000 de euro, au făcut un regulament care să le pună în valoare produsele şi, măria sa zămislitorul de imagini a avut de ales: fie să accepte regulamentul şi să se supună lui, fie să treacă mai departe pe ogoarele internetului. Vreo câteva sute dintre noi am considerat că avem ce arăta şi am postat imaginile pe saitul concursului. Tot vreo câteva sute, de data aceasta mai puţini decât cei care au încărcat imagini, am făcut şi printuri 13x18 sau A4 şi le-am trimis pe adresa EPSON, îndeplinind şi cea de-a doua condiţie, obligatorie, de participare la concurs. De aici a început „distracţia”: Ce este EPSONU ăsta Domnilor? Vreo firmă care fabrică frigidere sau repară pompe de injecţie? Ei se laudă (şi se pare că şi reuşesc cu brio) că au cele mai cele imprimante, de la cele cu hârtie cât palma şi până la cele cu hârtie la metru, care bat la calitate clasica hârtie foto. Dacă eu aş fi participat la concurs, prima întrebare pe care mi-aş fi pus-o ar fi fost: „ce înseamnă EPSON”?... Păi... înseamnă culoare, tonuri şi semitonuri, enşpe mii de griuri pe centimetru pătrat... şi tot aşa... „Da Neică, da ăştia nu se mulţumesc cu pozele încărcate pe sait, mai vor şi printuri după ele. Vor să jurizeze oamenii cartoanele. A4 sau 13x18. Cine e Neică în juriu? Pe Dinu Lazăr şi pe Francisc Vaida i-am văzut de ceva ori. Poartă ochelari. Neică dacă şi ceilalţi îs tot chiori şi eu trimit pozele 13x18? Nu cred că e bine. Hai să le fac A4. Da, oare, am unde să le măresc să arate ca acelea pe care vreau să le încarc pe sait?” Şi etc... şi etc...

Am avut răbdarea să văd de două ori imaginile încărcate de către concurenţi pe sait. Imagini foarte bune... puţine. Bune... aşa şi aşa... Slabe... din plin (semn că mulţi dintre concurenţi au citit regulamentul pe diagonală sau... deloc). La jurizare însă am avut surpriza şi tristeţea să constat că românul nu ştie să-şi mărească imaginile. Nu acordă importanţă acestei operaţiuni. Şi asta s-a văzut cam la 85% dintre imaginile care mi-au trecut prin mână. Multe dintre fotografiile pe care le remarcasem pe sait pe hârtie arătau altfel. Adică prost. S-au trimis o droaie de „printuri” făcute pe hâtrie ordinară şi o altă droaie de fotografii făcute pe minilab cu flagrante devieri de culoare şi densitate faţă de imaginile pe care le ştiam de pe sait. Aşa că am jurizat ce am avut pe masă: prin mâna fiecăruia dintre membrii juriului au trecut toate printurile primite. Fiecare a scos din teanc ce i s-a părut de valoare. După vreo trei ore a rezultat un alt teanc cu aproximativ 180 de imagini. Acestea au fost discutate din nou de către membrii juriului, fiecare argumentând pro şi contra votul dat. Au fost reţinute cele cu 3, 4 şi 5 voturi. În total cam... 42 de imagini. Acum cred că ar fi fost mai bine să rămână doar acestea. S-a propus să mai alegem câteva, să ajungem la trei imagini pentru un premiu. Aşa s-a făcut că am mai scos de două ori imagini din teancul celor care tocmai le respinsesem. Cam cele care au iscat discuţiile de pe forumuri. Şi cred că am spus cam tot ce trebuia spus...

Ba... ar mai fi câte ceva: Obişnuiţi-vă Prieteni să vă acceptaţi atât limitele cât şi neputinţele. Înainte de a acuza pe cineva de rea voinţă întrebaţi-vă dacă nu cumva sunteţi primul care a greşit. Eu unul am rămas dezamăgit de nivelul la care se află fotografia românească (sau o parte a ei) la această oră. Nimeni dintre cei cinci membri ai juriului nu a nedreptăţit pe nimeni. Am selectat imaginile fiecare după criteriile pe care ni le-am format şi cizelat după mulţi ani de stat cu aparatul la ochi, de văzut fotografie, de tras cu coada ochiului la „maeştri”, după mii de imagini învăţate pe de rost, după alte şi mai mii uitate. Nefiind roboţei cu dischetă, criteriile noastre diferă pe ici pe colo, dar să ştiţi, nici o imagine bună dintre printurile primite la concurs nu a scăpat. Încercaţi să nu vă ghidaţi după imaginile de pe sait. Mulţi dintre noi ştim să le facem să dea bine pe sticlă. Doar la printuri greşim. Tocmai acesta este şi scopul concursului organizat de către EPSON şi Nikon. Să învăţăm să ne punem în valoare fotografiile. Să le printăm PROFESIONIST.

P.S. 1: Dacă cineva ar trebui să fie nemulţumit, ar trebui să fie unul sau toţi cei patru Colegi ai mei de la Iaşi ale căror imagini m-am abţinut să le votez. Faptul că trei dintre ei au câte o fotografie acceptată în faza a doua a concursului se datorează numai şi numai lor.

P.S. 2: Unul dintre cei supăraţi pe forumul „Nikoniştii” este Mircea Berzegheanu. Un fotograf foarte bun, pe care îl urmăresc de ceva vreme şi pe care-l cunosc doar prin imaginile Domniei sale. Domnule, cu mâna pe inimă, aţi trimis cele mai fericite imagini pentru acest concurs? Printurile trimise arată ca imaginile de pe sait? Vă spun că nu. „Egreta” este mult mai închisă pe print, planurile comprimându-se. Aproape că nu se mai distinge ce e acolo. La fel e şi cu „Love song”. Ochiul păsării, pe care este făcut clarul, în print aproape că nu se distinge. Am scos la selecţia 3 şi 4 cele două imagini din teanc susţinându-le şi nu-mi pare rău. Şi eu mi-aş fi dorit un hai-hui prin Egipt dacă aş fi participat la concurs. Dar oare aş fi reuşit să fac totul ca să-l şi obţin? Şi dacă ar fi „pocnit” unul o imagine mai bună ca a mea? Ce aş fi făcut oare?...

11 comentarii:

Mircea Bezergheanu spunea...

Domnule Ozolin Dusa, aveti mare dreptate pana la un punct, de unde incepeti sa ignorati nuantele. "Domnule, cu mâna pe inimă, aţi trimis cele mai fericite imagini pentru acest concurs?"
Aici recunosc ca am gresit si am trimis fotografii de Wild Life fara sa ma gandesc ca juriul e posibil sa nu aiba habar despre acest gen de fotografie. Nu poti sa apreciezi corect o fotografie BIF doar citind pe web despre acest gen; spun asta fara aroganta, sant doar sigur ca nu este chiar specialitatea dumneavoastra. Iar comentariul domniei voastre imi confirma asta. Ma asteptam ca domnul Bogdan Panait sa inteleaga mai bine genul, credeam ca stie cat de dificil este sa faci asa ceva, ca tocmai obiectivele folosite(focala f mare) comprima puternic planurile si asta nu este un defect in acest caz. Ma rog, aici recunosc ca am gresit, m-a derutat faptul ca e un concurs cu tema libera. Iar portretele in natura, in lumina naturala, cu tonuri f dificil de reprodus se pare ca sunt banalitati comparativ cu cele facute in studio, cu o lumina plata. Eu stiu ce printuri am trimis si sunt mai greu de convins.Nu uitati ca adevarul este intodeauna pe la mijloc. Si inca nu sant nemultumit de juriu, sunt doar nelamurit. Cei drept, juriul nu este obligat sa lamureasca pe nimeni cu privire la deciziile lui, dar tocmai incercarile astea de a da explicatii ma fac acum sa fiu si mai curios. Am promis sa nu mai comentez pana la faza finala dar lucrurile evolueaza pe o directie nedorita de mine in momentul in care am scris prima oara despre intrebarile pe care mi le pun. Stiu ca libertatea de expresie inca mai exista si in tara asta. Sau poate nu?
Va rog sa nu o luati in nume personal, nu va cunosc dar din discutiile cu persoane care va apreciaza mi-am dat seama ca pot sa am un dialog corect cu dumneavoastra. Ca o paranteza, cei mai buni prieteni pe care-i am au fost la un pas sa se bata cu mine la prima intalnire. As vrea sa cred ca vom deveni prieteni atunci cand ne vom intalni, iar episodul acesta sa ramana unul despre care sa ne amintim cu amuzament.
Toata stima pentru cine sunteti cu adevarat domnule Ozolin Dusa.

fotografu spunea...

Din pacate se pare ca un dialog este imposibil.
Domnul MB a facut un comentariu pe nikonisti.ro de unde deducem ca nu a inteles ca printurile trimise erau de claitate medie, daca le privim cu ingaduinta, tehnic vorbind, si erau mult sub calitatea tehnica ceruta pentru un concurs, daca le privim la rece.
Pe urma face misto ca nu stim ce e aia fotografie de salbaticiuni si alte d-alea. Pacat. Nu ma asteptam.
Domnia sa a cazut la capitolul calitate tehnica si nicidecum pentru ca nu stim sa apreciem imaginile domniei sale.
Chiar toata alegatia de acolo mi se pare trista, foarte trista, si jignitoare, inseamna ca de fapt nimeni nu intelege nimic si ca e imposibil de facut un dialog. Pacat.Ar fi multe de zis dar e inutil, vorbim in dialecte diferite.

OZOLIN DUŞA spunea...

Domnule Berzegheanu, nu vreau să vă schimb părerea, nici nu am chef acum să mă disculp. Dar dacă nu aş fi fost în stare să discern între genurile şi subgenurile fotografice nu aş fi acceptat să fiu în juriul EPSON. Mai pe înţelesul celor care au crezut de cuviinţă să-mi trunchieze cuvintele pentru a face miştouri: ştiu ce înseamnă şi aia şi ailaltă şi cealaltă. Ştiu ce înseamnă şi fotografia Wild Life şi cât de greu se face. Ştiu domnule că teleobiectivele puternice comprimă planurile. M-am exprimat eu greşit: printul fiind mai închis decât postarea de pe sait, imaginea era înecată. Nu se mai distingea ce este acolo. La fel şi în cealaltă imagine: zona de clar este pe ochiul uneia dintre păsări,domnişoara. Iar printul fiind şi el mai închis decât postarea de pe sait imaginea pierde tocmai esenţa "Cântecului de dragoste"... Adică păsăroiul cântă ca turbatul şi dă din cap ca telejurnalul iar demoazela are o privire de-ţi vine să-i tragi cu teleu-n cap. Cel puţin aşa am receptat eu povestea, ca o parafrază a eternului feminin, dincolo de greutatea tehnică de a "împuşca" o asemenea imagine.
Sunt un fotograf de modă veche. Când am început nu erau zumuri. Doar obiective fixe. Ştiam cam totul despre ele. Ce pot face şi ce nu. Ştiam şi despre un termen care azi pare S.F.: Hiperfocală. Şi azi nu-mi mai trebuie autofocusul ca să-mi fac, la gioarsele mele de obiective clarul între 7 şi 7,15 m din diafragmă. Dar asta este altă poveste.
Chiar dacă unii vor zâmbi, sunt unul dintre fericiţii fotografi care pot hălădui cam prin toate genurile fotografiei. Chiar dacă în ultimii ani am făcut mai mult reportaj, fotografie de stradă, peisaj, portret şi natură. În fiecare zi văd şi uit totodată o droaie de imagini. Dar, vă asigur, la cele care spun ceva fac o analiză amănunţită. Mi-aş dori să pot juriza singur un concurs de fotografie. Ar fi o experienţă unică. Mai demult, la Sibiu, lângă profesorul Lăzăroiu (fie-i ţărâna uşoară) am avut şansa să casc gura la patru dintre ediţiile Salonului Internaţional. Peste 10.000 de fotografii. Atunci am învăţat că, dacă-mi place portretul nu trebuie să spun DA doar la acest gen de imagini. Trebuie să am capacitatea de a judeca, cu aceleaşi criterii, şi imaginile care se încadrează în celelalte genuri fotografice. Şi pentru asta mă "antrenez" mereu văzând zilnic fotografie...

OZOLIN DUŞA spunea...

Eu tind să cred că o parte din comentariul domnului Berzegheanu a fost cauzată de o exprimare greşită a mea, pe care am re-explicat-o mai sus...

fotografu spunea...

Tinzi sa crezi gresit domnu` Ozo.
I-a luat pe toti cu ulei si efectiv sunt perplex de cite energii negative pot exista in domeniul asta.
Domnul MB o lasa moale cu imaginile sale si intreaba daca alte poze, pe care le arata, erau mai bune decit ale lui. Ceea ce e alta discutie si duce pe alte coordonate dialogul.
El confunda complet ce s-a vorbit, spunind ca "daca trebuie sa fac astfel de fotografii ptr. a impresiona mai bine imi tai venele decat sa mai pun mana pe un aparat foto." - negind dreptul altor fotografi de a vedea altfel si de a simti altfel decit el; ca si cum ar spune "ce fac eu e perfect, e ideal, e adevarat, cum vad altii e o ineptie, e o paranghelie, si va dau dracu daca faceti altfel si vedeti altfel" - adica exact cam ce spun cei de pe forumul respectiv.
Pe urma spune ca sa facem ciocu mic: " dar si eu ma pot supara, si eu ma pot intrista de ceea ce se intampla.
Iar acum chiar sunt suparat si nimeni nu o sa-mi puna pumnul in gura. Am pretentia ca stiu suficient de mult despre fotogarfie, si nu la nivel de gargara, dovada o gasiti chiar si pe acest forum la sectiunea Galerii foto"
Dom`le, cum vad eu treaba.
Domnul MB sa lase o vreme pasiunea de a pune poze pe forumuri unde joaca singur si sa isi faca un portofoliu beton, tiparit, sa printeze, sa isi ia chiar o imprimanta, sa o bibileasca, sa printeze imagini perfect, cu contrastele si detaliile si tonurile necesare, si va avea mult mai mult de cistigat.
Pe forumul ala domnia sa este desigur rege in tara chiorilor, are cele mai bune poze. Dar concureaza singur cu sine.
Pe de alta parte are domnul MB pe photo.net multe imagini vizionate de sute de milioane de oameni, fiind poate romanul cu cele mai multe vizionari de imaigni din istoria fotografiei romanesti; stie ca l-am laudat pentru asta si l-am prezentat in relatii necesare ca atare; acele imagini bine printate i-ar fi adus cu siguranta premiul intii la acest concurs si la multe altele. Daca vrea sa inteleaga, fata de ce se face in lume la capitolul de fotografie de animale si de imagine de salbaticie, ultimele sale lucrari sunt doar medii la capitolul idee, realizare, tehnica, si chiar estetica a cadrului, pe cind alte imagini de ale sale sunt senzationale si de mare impact. Intr-o viata nu putem face si aia, si aia, si ailalta, si nu putem sa facem si muzica de pahar, si jazz si sa cintam seara simfonia a noua. Are niste imagini senzationale dar la capitolul comunicare si definire a credoului sau si la stabilirea unor punti cu altii, poate ar mai fi de lucru.
Admir mult pasiunea domniei sale dar ma intristeaza incapacitatea de a intelege decizia unora care totusi au impreuna peste o suta de ani de experienta de fotografie si de a-i pune si la zid, ca cica "am gresit si am trimis fotografii de Wild Life fara sa ma gandesc ca juriul e posibil sa nu aiba habar despre acest gen de fotografie. "
De fapt asta curma aici orice posibil dialog si il rog pe domnul MB sa ma stearga din lista sa de cunoscuti, sa faca abstractie de mine, pe vecie. Pentru mine, mai ales dupa ultima sa postare, in care vai, incearca sa-si pastreze decenta, este moment de mare tristete, in care mi-am dat seama ca am pierdut definitiv un prieten.
Noi ii spunem ca printurile alea erau modeste tehnic, pentru Ozo chiar si slabe estetic, si ca asta e parerea noastra, dar vai, noi suntem gorile inculte, nu avem dreptul la nici o parere si suntem niste animale cacacioase daca nu gindim ca artistul si daca mai ales alegem floricele mov si iarba inghetata si nu operele domniei sale.
Incredibil.

fotografu spunea...

Poate lumea nu intelege despre ce e vorba si crede ca domnul MB face skandal pentru ca a fost exclus de la faza unu a concursului.
Doua lucrari ale sale au trecut in faza a doua. Cu toate acestea se da lovit. Imaginile le-a printat la Epson si a fost ajutat si el si prietenii cu care a venit acolo. Unul dintre ei a printat la Epson citeva lucrari 30x40 cm si le-am acceptat si pe aclea, desi in regulament scria ceva de imagini 13x18 sau A4.
Aceste scandaluri vor avea un rezultat sigur; pe vecie nici un posibil investor in fotografie nu va mai face concursuri foto. CU banii astia face citeva panouri stradale si nu are probleme sau ii cheltuie in moduri care sa fie mai profitabile ca imagine. Nu merita de facut concursuri foto in Romania acestor ani; asistam la o revenire practic a anilor 50, cind la gazeta de perete erau infierati muncitoreste artistii burghezi care nu erau pe linie.

OZOLIN DUŞA spunea...

Coane Dinule, am impresia că câţiva au temă să nu înţeleagă. Azi am umblat juma de zi după şeful meu care a participat la deschiderea noului an şcolar, bla, bla... Am terminat de editat şi pozele că de dimineaţă sar pe mine doritorii. Da mâine seară am să mai frec tastele încă o dată. Poate, poate: concurs cu "temă liberă". Oare numa Wild Life să facă parte din tema asta liberă? Eo cred că nu. Şi mai cred că nu e nici o crimă dacă la categoria "Floricele pe câmpii" a intrat una mov. Aia era cea mai bună din purcoiu de poze. La fel cum la "Natură statică" frunzele alea brumate erau cele mai de doamne ajută. Oricum, aşa-mi trebuie dacă m-a mâncat în trotinetă şi am scos fotografiile domnului MB la interval. După ce se termină dixtracţia am să iau fiecare imagine şi am să scriu ce şi cum despre ea. Punctuleţul meu de vedere. Poate - poate... Da mai ştii?...

fotografu spunea...

Punctul tau de vedere tine-l pentur tine. Nu vor intelege, daca chiar oameni de la care te astepti la mai mult se dau loviti la lingurica cind le spui ce nu e bine asa, mai soft,, iti dai seama ce dezastru ar face o analiza pe bune.
Lumea se asteapta doar la laude - daca nu vei critica nimic multa iubire vei naste si om bun vei fi. Daca o sa ai ceva de criticat o sa te taie in patru pe forumuri si pe situri, o sa se nasca furibunzi nedreptatiti de care nu stiai, o sa apara aparatori din umbra care o sa dea cu cacat, cum se vede.
Io ma retrasesem din jurizari si chestii d-astea, dar acu chiar ca nu ma mai prinde nimeni, sa se duca alti fraieri sa ii toace nulitatile pe forumuri.
Asa ca vezi ce faci, orice ai zice, pici prost, asa ca tine pentru tine sau pentru o cafea cu prietenii, altceva e inutil sa faci, nu vor intelege, orgoliul e infinit mai mare decit capacitatea lor de intelegere, si oricum nu pot comunica, cum se si vede, si mai ales nu pot intelege.

OZOLIN DUŞA spunea...

Cred că ai dreptate Coane Dinule. E pierdere de timp. Îi prefer pe "copiii" mei de la club. Măcar pe ei îi pot privi în ochi!...

hoonstry spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Rain7 spunea...

Buna ziua,

Am citit astazi mai multe postari de pe mai multe forumuri, in legatura cu concursul Epson&Nikon, cat si cu un alt concurs. Am observat un trend amuzant. El se numeste "Hai sa dam in cap celor care se agita".

Am vazut si o gramada de comentarii gen, nu particip pentru ca nu ma incadrez in cerintele concursului, aparat nikon si hartie epson. Bun. Una dintre imaginile mele de pe lista de castigatori este facuta cu un sonyf828. Cealalta este facuta pe un Nikond200 dar nu m-am deranjat sa trimit CDul cerut si nu am dovedit intr-un alt fel ca pozele mele sunt facute in majoritate pe nikon. De asemenea, nu le-am trimis printate pe hartie epson. Le-am trimis printate la 13/18, scoase la un laborator kodak. Nu din lipsa de respect pentru concurs, ci pur si simplu pentru ca le-am printat in doua locuri ca sa vad cum arata mai bine si de ce sa nu recunosc, nu dispuneam la momentul respectiv de fonduri pentru experimente de printare si timp. Din experienta de pana acum cunosc modurile in care cei de la diverse laboratoare isi baga mainile creative in poze.

Este singura postare pe care o voi face in aceasta imprejurare. Tot ce pot sa spun este: Daca va lasati descurajati de nulitatile de pe forumuri, procedati gresit.

"Cum poti juriza portrete, pasari, caini, nuduri, albine, peisaje, a/n si color, copacei, babe ridate, frunze, circ etc LA GRAMADA?
"
In primul rand, nudul era exclus din numarul categoriilor acceptate in regulament. Nu mai dau exemple de comentarii rau intentionate, dar vorbesc aiurea indivizi care vor sa se afle in treaba si fie nu au citit regulamentul, fie l-au citit si il ignora complet. Nu pot sa spun cat de important este faptul ca in Romania exista concursuri. Mai avem de lucru poate pe organizare, dar ele exista!

Cred ca am spus cam tot ce am avut de spus, cum se spune, cainii latra, caravana trece.