joi, 23 septembrie 2010

Parisul la picior

Prietenilor mei, bagabonții anonimi...

Pănă și în Paris, pe stradă, cântă la nai. Chiar dacă l-a uitat acasă...

Am obosit. Așa se întâmplă mereu când pui ”dragostea” mai presus decât viața. A reușit să mă macine puțin. Nu e neputință, e doar o vremelnică renunțare. Cred că o pauză este bine venită...

2 comentarii:

fotografu spunea...

superbe imagini...

OZOLIN DUŞA spunea...

Mulțumesc, Coane. Câteodată mă-ncearcă gândul că nu ajută la nimic.