duminică, 17 octombrie 2010

Agarici.. Paul Agarici

Noaptea care a trecut l-am visat pe Profesorul Oprișor. Nu, nu vă chinuiți să dați cu tasta pe net după el. Nu există nimic care să-i amintească munca. A fost Secretarul și apoi Președintele Filialei ”Moldova” a Asociației Artiștilor Fotografi din România. Nu a fost un mare fotograf. Dar a fost un mare Boier (ceea ce pe vremea lui Ceașcă era ceva) și un mare Profesor de Fotografie. Pe mulți dintre cei care ”declanșau” la acea vreme (eu l-am cunoscut în 1985) i-a ajutat cu sfaturile lui, cu ”lecțiile” despre fotografie și viață pe care le împărtășea cu modestie celor care-i cereau o părere. Am mai scris pe aici și despre alți Boieri - Fotografi - Profesori pe care i-am cunoscut: deapre Eugen Iarovici, Sylviu Comănescu, Napoleon Frandin, Gheorghe Rizeanu, Nicu Dan Gelep, David Friedmann, Jozsef Marx, Gheorghe Lăzăroiu. Nu mai sunt printre noi, dar de la fiecare am ”furat” câte ceva. Fiecăruia îi datorez mai mult sau mai puțin în formarea mea ca iubitor de Fotografie iar atunci când s-a luat cineva, indiferent cine, de amintirea lor am sărit la beregată. Și o voi face mereu cât voi trăi. Indiferent de consecințe și cât de prieten sau dușman îmi este respectivul.
De câteva zile citesc pe net o polemică care nu-mi aparține și nici nu ar trebui să mă intereseze. Lumea fotografiei românești este plină de Orgolii. Peste tot pe unde se adună mai mult de doi fotografi bârfa e gata. Mai dăunăzi, un coleg recunoscut, la 65 de ani, ca unul dintre Patriarhii fotografiei românești se scărpina într-o prelegere (cam ambiguă și greu de urmărit) despre fotografie, ținută în fața a vreo 70 de oameni, despre un alt coleg care cică ar lua cerul dintr-o imagine și l-ar pune în alta și ar mai lua și vrăbii din alta punându-le să zboare invers și bineînțelea împotriva acelor de ceasornic ale soarelui... Păi văd că fotografia se împarte în două: în cei care știu photoshop și cei care nu. De ce să se supere cei din a doua categorie pe cei din prima? Numa pentru că nu-i poate pricepe sau pentru că nu le suportă ”gloria” (e trecătoare Neică. Acu e și acu s-a dus pe gârlă). Și se mai scărpina de un alt coleg că cică după 16 ani de muncă la Cooperație ”nu poate domne să predea fotografia la popor”. Da de ce să n-o poată preda? Că doar n-a făcut 16 ani traforaj artistic ci fotografie de studio. Oare chiar să nu fi acumulat nimic în această perioadă? Să nu aibă nimic de împărtășit? N-aș prea crede (și dacă există vreun curios îi pot aprofunda subiectul respectiv).
Acu este luat la țintă un alt Fotograf: ”Agarici..Paul Agarici”. Nu l-am cunoscut până acum. Dar am ceva amintiri: prin anii '80 în revista Flacăra, sub fotografii semnau două nume. Aurel Mihailopol și Paul Agarici. După '90 prin laboratorul lui au trecut majoritatea fotoreporterilor de azi din presa românească. O fi mult? O fi puțin? Cu mintea mea pătrată eu cred că e destul de mult. De câteva zile Dinu Lazăr îi publică pe blog niște ”fotopovești”. Oare de ce n-o fi făcut-o Paul Agarici singur? Tot mintea mea creață îmi spune că nu s-a acomodat foarte bine cu internetul. Sau, poate, nu are timp de pierdut pe câmpiile lui. Și-a pus experiența în slujba tinerilor care doresc să înțeleagă ce și cum se întâmplă pe ogoarele Fotografiei. Un Profesor nu te învață să devii genial. El îți dă doar niște noțiuni corecte, te ghidonează printre adevăr și minciună cât să-ți poți lua singur zborul, să-ți faci singurel propria scală de valori. Profesorul care se laudă că te face Artist este un dobitoc și un șmecher. Și culmea, tocmai cei care-și spun ”profesori” au sărit la beregata lui Paul Agarici. Mai întâi unul de pe la Târgoviște. Acu fo doi ani, când a pus dințișorul pe cărniță, doi dintre oamenii care l-au numit PROFESOR erau cei mai mari, mai blânzi și mai buni. Acum sunt cele mai mari canalii. Pe unde-i prinde îi înjură. Păi domn profesor, oare ce v-a făcut să vă schimbați părerea? Nu sunt tot aceiași oameni? Sau bătrânul Jack și păsărica tânără să vă fi rătăcit mințile? Și ca să fiu răutăcios: ce fel de profesor este acela a cărui operă este subțire cât o foaie de ceapă? Mai mult: care a ajuns la concluzia că nu poate câștiga din fotografie cât poate cheltui și că e mai bine să se întoarcă (și) la meseria inițială de constructor? (dacă veți dori, pot aprofunada și asta). Un alt fotograf care se ocupă de workshopuri pe la brașov și-a băgat-o și și-a scos-o și el pe seama lui Paul Agarici. Nici pe el nu-l cunosc la față. L-am remarcat acu ceva timp prin Foto Magazin. Făcea niște imagini care mi-au plăcut. Cu machete și photoshop din plin. Avea și o gură mare (ceea ce a bine) numai că o deschidea larg și când trebuia și când nu trebuia. Asta l-a făcut ca să se izoleze de Foto Magazin și să o ia pe cont propriu. Și-a creat un stil un pic mai aparte decât ceea ce se practică prin fotografia de la Romanela.Numai că mai sunt (îmi vin în minte vreo 7) destui care îl imită. Dintre cei care i-au fost elevi sau îi sunt prieteni. Oricum, oferta e limitată: săbii, halebarde, pistoale, mitraliere, scuturi, costume de epocă și zgârieturi pe poze. Oare să fie destul? Oare a te erija în profesor de fotografie înseamnă ca cei pe care-i înveți să te imite? Nu cred. Iar dacă tu nu reușești să-i faci să înțeleagă asta și te îmbeți cu apa chioară a prieteniei imediate e grav. Mâine se vor trezi unul câte unul și din cel mai mare și mai tare vei deveni uitare. S-au mai găsit câțiva să-și bage, pe blogul respectiv, organul, dând cu humă peste botul lui Paul Agarici. Un alt târgoviștean, cu diplomă de fotograf luată acu aproape un an de la aceeași școală unde este profesor colegul lui prieten cu Jack, s-a grăbit să lase posterității o ”privire critică” a Operei fotografice de studio a lui Paul Agarici. Omul este mai încet la conexiune. La studiou se ”pricepe” despre studiou a vorbit. Dacă te uiți atent la ce a dat netului din opera sa nemuritoare rămân doar imaginile făcute prin ”gaura de ac”. Nu știu dacă și-a dat seama mai demult că asta e menirea lui (că oricum, 99 din 100 de fotografi nu pricep ce e acolo), dar eu îl respect pentru ceea ce face ca ”stenopar”. Ca mare specialist dătător de păreri universal valabile, mai are de prășit (și asta o pot aprofunda. De fapt lui i-am și spus-o, pe scurt. Da s-a supărat!).
Prieteni, acu să o spun pe aia dreaptă: am bătut și eu saitul lui Paul Agarici. Nu vorbesc despre cum e făcut. Fiecare cum vrea la mușchi așa face. Vorbesc despre imaginile din el: e o varză mare acolo. Dar asta nu înseamnă că toate imaginile sunt de rahat. Dacă veți fi corecți cu voi, veți recunoaște din imaginile de acolo un mare FOTOREPORTER. Cu sângele de rigoare. Câți ați scos aparatul acum mai bine de 20 de ani când trăgeu turbații prin București? Da când bumbăceau minerii la intelectuali? Mai mult, câți ați dat o fugă pe la Tiraspol la cafteală? Știți, e la fel ca la o jurizare de fotografie. Dacă mie-mi place portretul înseamnă că tot ce nu ține de portret e musai prost? De aruncat la gunoi? Nu cred. Cred doar că toți cei care lucrăm cu oamenii, care ”formăm” Fotografi, ar trebui să nu judecăm omul după o mână de imagini aruncate pe net. Poate nu știe să-și facă uin sait. Poate nu știe să-și editeze imaginile ca ele să arate ca Sophia Loren când avea 20 de ani. Dar trebuie să-i acordăm circumstanța că poate fi un bun dascăl. Exemple sunt multe. Și, mai devreme sau mai târziu, la profesorul prost nu se va mai duce nimeni să învețe. Dacă stau și mă mai gândesc un pic, discuția asta cu cât de mare Profesor sau Fotograf este Paul Agarici a pornit de la o ”epistolă” a domniei sale despre unul dintre cei care fac cursuri de fotografie asumându-și competențe pe care nu le are și școli care nu se există. Se spune că minciuna are picioare scurte. Cred că profesorul care minte fotografia, va rămâne, repede, fără învățăcei. Și mai cred că profesorii care se ocupă de destinele fotografice ale unor învățăcei, oricare ar fi aceștia, ar trebui să aibă un discurs constructiv în ceea ce-i privește pe cei care le sunt ”concurenți”. Un discurs din care băgatul și scosul de organe să lipsească. Au mai făcut-o și alții acu ceva vreme. Țin minte că un fost Prieten din Craiova, acu ceva vreme, m-a porcăit la calup cu un alt Prieten cu ”poze colorate”... Da după 2 zile și-a scos dixtracția de pe blog. Nu se făcea ca elevii pe care-i păstorea să aibă o imagine altfel decât a unui Dascăl onest. Este loc pentru toată lumea. Oamenii care au spus ceva în Fotografia de dinainte de '89 îi numeri pe degetele de la mâini. Au o altă școală. Cea a bunului simț și a respectului față de Colegul de lângă ei. Le este greu să vă facă față vouă, celor tineri. Fizic, puterile s-au dus. Dealul pe care-l urcau acu 25 de ani în 3 minute, înainte de răsăritul soarelui, acum îl urcă într-o oră. Dar imaginea pe care o fac de acolo, din vârf, este cu mult mai vie decât ne-am dori noi, lupii tineri,  să fie... La fel și Lecția lor despre Fotografie...

P.S. 1: Accept să mă înjurați pentru cele scrise, dar cu numele vostru și cu argumente.
P.S. 2: Imaginea, făcută astăzi la re-sfințirea Mănăstirii Golia din Iași nu are nici o legăturăcu ce am scris aici. N-am găsit altă poză.
P.S. 3. Nu mă consider și nu mă voi considera niciodată Profesor de Fotografie. Doar un Antrenor. Și-mi voi respecta mereu Colegii (și Opera lor) Fie Prieteni, fie Dușmani, deopotrivă.

16 comentarii:

fotografu spunea...

Da...
Eu pe ala care respecta dictonul sfant care spune ca daca ajuti pe cineva il faci automat dusmanul tau si care iti spune prin ce face ca e adevarat ca facerea de bine, e futere de lucruri sfinte, il inteleg.
Pe ala insa care omoara a doua oara pe vechii fotografi si isi da cu parerea zilnic la blogu-i si le spune la noile generatii ca viata alora care ii zimbeau la aafeu a fost un cacat si ca ce prosti au fost si ce miculuti au fost si ce mari sunt fotografii americani sau francezi, nu il pot nici scuza nici ierta.
Lupii tineri sunt scuzabili, si mai ales meteorici, peste 10 ani nu vor mai fi pe orbita asta, asa ca e prea mult zgomot pentru neshte meteori altfel simpatici, cu cohorte de aplaudaci si ei si coalizatori de energii de care habar nu aveam.
E bine ca se intimpla toata treaba, mai stim si noi astfel cum sa inotam si in ce teribila eroare am fost si nu am stiut.
Fereste-ma doamne de prieteni ca de dusmani ma apar singur.

Anonim spunea...

Mare pacat de toate discutiile astea...neconstructive. Sa stiti insa, dle Dinu, ca in ceea ce-l priveste pe unul dintre targovisteni, in particular povesteste intotdeauna ca i-ati fost maestru si a avut de invatat de la dumneavoastra. Chiar m-am mirat de aciditatea de pe internet..
Da se tot da apa la moara discutiilor. Nu mai bine ne uitam pe-o galerie de imagini sau facem o fotografie?

Bogdan Panait spunea...

Incet incet o sa va certati cu toata lumea. Si atunci, scrie la manual, problema e la dvs. in ograda.
Dupa lalaieli care seamana prea tare cu frustrarea si lacrimi CMYK, ar trebui sa va intrebati ce va urma si unde veti ajunge.

Si sa nu va simtiti jignit(i), dar teoria sine praxis ce cam ca roata fara axis.

OZOLIN DUŞA spunea...

Domnu Bogdan, aveți mare dreptate. Problema și adevărul sunt pe undeva pe la mijloc. Despre frustrați... numai de bine. Nu am simțit niciodată gustul amar al frustrării. Amare au fost multe altele din viața mea. Am dat cu ”paru” atunci când alți oameni, pe care-i respect, au fost călcați pe bătături. M-am ciondănit și cu Dvs. (și ciondăneala mi-am asumat-o și mi-o asum) dar asta nu înseamnă că nu vă respect munca și fotografiile minunate de peisaj pe care le faceți.
Este felul meu de a fi. Nu mă consider un mare fotograf. Doar un om cu coloana vertebrală dreaptă. Oricât de multe belele mi-a adus asta. Și nu mă voi schimba niciodată.

@ Domnul Paul Agarici (Anonim): păcat-nepăcat... viața merge înainte. Cu capul sus sau pe brânci? Asta e întrebarea...

@

fotografu spunea...

Ozo, vai, dar ce aud, zice scoala de estetica craioveanu ca te-ai certat cu cineva? Zi detalii sa ridem si pe aciulea de cum devine cazu.
Cine s-a certat cu cine, ca nu pricep?
Au avut loc doar neshte limpeziri, si alea cam superficiale, de certuri nu stiu. Dati-mi detalii sa ma dicstrez pina incepe ploaia.

Anonim spunea...

Astazi am revazut Good Will Hunting ,un film care-mi merge la inima. Scena din parc m-a dus cu gindul si la discutia care exista de citeva zile. Deocamdata nu vreau sa zic ,mai multe ...dar daca aveti DVD-ul prin casa priviti scena:

engleza:


http://www.youtube.com/watch?v=qM-gZintWDc


germana:

http://www.youtube.com/watch?v=0YeTzECZgIk

cele bune

Dan Drafta

OZOLIN DUŞA spunea...

Păi, Coane Dinule... certat e mult spus. Doar mi-a sărit sifonul când unul dintre amicii de pe acolo a spus niște lucruri nu tocmai adevărate despre o discuție avută. Că unui fost Prieten bun de la Iași i-a fost mai ușor să-l creadă pe el, asta e altă discuție... Altă ”ceartă” a fost acu vreun an după jurizarea de la Epson. De fapt, ce am scris eu se găsește și acum pe blogul de față. Da nu am chef să caut. Dacă interesează pe cineva.... Doar ce au scris Domniile lor nu se mai găsește pe nicăieri. Și nu din cauză că ar fi durut pe cineva prea tare pixul de mine. Mai erau și alte persoane implicate și nu dădea bine la C.V.

Domnu Drafta, vă mulțumesc pentru link. Robin Williams este actorul meu preferat...

francisc vaida spunea...

...Boier Ozo ..!

..nu vreau decit sa iti multumesc pentru efortul continuu pe care il faci pe ogorul trudei vesnice .....formarea si educarea celor care iubesc fotografia .! itzi spun k la un bun prieten ...k pe mine nu ma jigneste nimeni si nimic nu ma atinge .... pentru k:
1 sunt fotograf
2 sunt ungur
3 sunt romin
4 sunt europeean
...dar inainte de toate ma bucur sa pot impartasi din experienta mea de o viatza ...din 1978 cind am dat examen la Scoala Postliceala UCECOM
(Uniunea Centrala a Cooperativelor Mestesugaresti pentru cei care nu stiu )si din 1980 la Foto Union pina in 1996 - 4 ani pauza in sensul k dimineatza eram in deal si dupaamiaza la studio + simbata + duminica cind fotografiam nunti ..!
stai putin ....!
ps2 eu impartasesc si ii invat pe cei interesati ...de exemplu....!
din 1987 pina in 1989 la foto UNION
din 2007 pina in 2010 la CPPC
din 2009 pina in prezent la UP Dalles

foarte multi din absolventii cursurilor Foto la a caror formare am contribuit si eu cu modestie au cistigat concursuri nationale si premii valoroase ...de palmares si nu numai ....!
..peste tot unde am predat am promovat prietenia ,intelegerea ,colaborarea si construirea unei atmosfere prietenoase in folosul si pentru dezvoltarea fotografiei asa cum este ea ...in 2010.!
..nici un cursant nu s-a retras ,nici un cursant nu mi-a reprosat nemultumiri legate de stilul si modul de predare ....!
..nici CPPC si nici UP Dalles nu mi-a reprosat nimic ...! am diversificat si dezvoltat planurile de formare profesionala care in fotografia de azi se schimba in

francisc vaida spunea...

fiecare moment ..
ps 3 pe diploma de absolvire a celor care sunt astazi foarte vocali este semnatura mea !
ps 4 dupa articolul despre cel mai tare curs foto din ROMINIA adica CPPC...ma rog ..... unde predau cei 4 apostoli ai fotografiei ...ei bine am hotarit sa nu mai predau .!
ps 5 acum 2 ani cind le-am dat din orele mele cu convingerea k aduc un aer nou si tineresc ..! am gresit !
ps6 nu pot sa imi permit sa-i injur
k este sub nivelul meu ...si ma aud cursantii

Radu badoiu spunea...

@ozolin dusa: ce sa vezi...sunt un betiv afemeiat...nu vad insa legatura cu subiectul...iti luasi si vreo diploma de moralist intre timp?

@feri : esti cel mai bun, esti cel mai profesor, cel mai barbat, cel mai onest, cel mai sincer, sunt mandru ca-ti sunt contemporan!


@Domnule Dinu Lazar: Si dumneavoastra ati inteles ca eu inteleg si eu inteleg ca dumneavoastra intelegeti.Doar cei ce se simt obligati sa pupe in fund din cand in cand, nu inteleg sau nu au de ales.De ce nu au de ales? Simplu. Pentru ca vor sa va stea in preajma. E singura lor sansa, in conditiile in care anumite carti nu se mai citesc dupa o anumita varsta iar talentul nu se transmite la cafea. Si atunci le ramane...linguseala, pupatul in fund...lauda gretoasa ca singurele mijloace de raportare la fotograful Dinu Lazar. Daca va simtiti bine, si se pare ca da, intr-o astfel de tovarasie, eu va doresc tot binele din lume! Si va multumesc sincer pentru perioada in care am crezut in Dinu Lazar.

P.S.Totusi, Agarici e cel mai bun!

AnDRAW spunea...

Bine spus. Aici ar fi trebuit sa se termine...

francisc vaida spunea...

...ce trebuie sa inteleg de aici Boier OzO ..? K apostolu' si-a dat demisia k mine de la cppc ?
..sau k harul fotografiei este o lumina stralucitoare care lumineaza chifteaua inginereasca de zile triste si de post ..????!

..Da Boier Ozo ..! asa este...brontozaurii si dinuzaurii nu se tem de muste si ospataritze ...k astea trag la vinu ' prost si nu la revelator ...mi-am dat retragerea ..sau ma rog am incetat colaborarea cu CPPC din motive de muste ...! prea multe...! cit despre contemporani...Boier Ozo ..?...trebuia sa se retraga de la cele ore de fotografie unde am predat eu sau ...sa ma noteze cu ploaie si fulgere pe buletinul meteo...! da asa e..!..nu a facut-o nimeni..!
...dar k de fiecare data cine ridica o piatra prea mare ii cade pe picioare ..!

fotografu spunea...

Toata chestia imi aduce aminte de bancul ala:

Copilul catre tata:
- Taticule, eu de la cine am luat inteligenta?
- De la maica-ta, ca eu inca o mai am pe a mea!

Si ar mai fi o chestie, daca tot sunt tare la citate, citeva vorbe de la nea Suntzu de la Dragonu` roshu din Pantelimon:

-Provoaca iritare pentru a crea dezordine.

-daca iti cunosti inamicul si te cunosti pe tine vei fi invingator in 100 de batalii.
Daca te cunosti pe tine, dar nu-ti cunosti inamicul, la fiecare victorie vei suferi o infrangere.
Daca nu te cunosti pe tine si nu-ti cunosti inamicul, vei fi infrant in fiecare batalie.

Marii luptatori ai antichitatii se puneau mai intai pe ei insisi intr-o pozitie imbatabila si apoi asteptau o ocazie sa-si infranga inamicul.
De aceea se spune ca strategul abil lupta dupa ce a invins, in timp ce acela care este destinat infrangerii incepe sa lupte si dupa aceea incearca sa invinga.
Si crema cremelor:
Un conducator de armate nu trebuie sa duca trupele pe campul de lupta doar pentru a-si satisface orgoliul.

Cam asta-i. Deocamdata.

Anonim spunea...

Ar fi fost nemaipomenit ca citirea articolului inclusiv discutia vostra ulterioara citirii, sa fi avut loc la o masa, intr-o cafenea prin centru. Asa ca-ntre pretenei. Sa nu ajung sa citesc eu si altu' pe net, balacareala unora care se cunosc personal dealtfel si care au lucrat împreuna în domenii de lumina și culoare sau presa...Ce urat.

Ozolin Dusa spunea...

As prefera să discut/polemizez cu Nume, nu cu Anonimi!

Electrocute re Vasile spunea...

Agarici asta este cel mai mare escroc care a exitat vreodata...