sâmbătă, 30 octombrie 2010

Atunci când chiar nimic nu mai este de spus...

Îmi place tare la Romanela. Se împlinesc 2 luni jumate de când muncesc moca... Acu am găsit unde să mă angajez, da mai durează fo 10 zile să se miște cei de la ITM (vai de mama lor câți au mai rămas după ce s-a făcut instrucție cu bampirii de la stat care sug sângele boborului), apoi încă câteva până la detașarea finală....
Îmi place tare la Romanela. Este Țara mea pe care muuuulți fotografi de cacao o tăvălesc prin noroi.

2 comentarii:

francisc vaida spunea...

..mai e putzin Conashu ' OzO pina vom atirna de funiile portocalii ...! si atunci sa vezi ce si cum ...! noroc k n oi am mai trait crize d'astea ...!

fotografu spunea...

Ce fotografie tare.
In alta ordine de idei, ai facut o ingrozitoare confuzie boierule, zici ca adica "Țara mea pe care muuuulți fotografi de cacao o tăvălesc prin noroi."
Confuzia e ca aceia nu sunt fotografi ci posesori de aparate foto.Mai e o neintelegere, asta nu e tzara ci circu` Krutzki inainte de a cadea cortu` peste menajerie.
In rest e bine, salutari de la Bucale, marinaria o duce bine, mertzane pe strada cate vrei, magazine cu ciasuri de zeci de mii de euroi, nu inteleg de ce atita atitudine negativa, de fapt e bine, crezi ca un miting al fotografilor ar stringe ceva participanti? Sa facem un miting in care sa protestam pentru focale fixe, sau pentru interzicerea folosirii aparatelor foto fara curea, sau asa ceva.
Daca e balci, balci sa fie...