miercuri, 11 ianuarie 2012

Scurtă scrisoare I


Dragă Prietene

Fotografia este o stare de spirit. Un ceva care te arde, te mistuie, te face mereu să vezi câte ceva acolo unde nu este nimic de văzut pentru spectatorii – profesioniști, sau nu – ca tine. Simplul fapt că mai facem din când în când poze cu telefonul mobil sau prietenia de o viață cu o altă persoană care folosește un aparat de fotografiat nu ne face, automat să-i simțim (ei, Fotografiei) ”gustul”. Și nici nu ne transformă în cunoscători.
A dărui este, după umila mea părere, cea mai extraordinară întâmplare care se poate întâmpla în lumea asta meschină și mereu pe fugă. În lumea asta în care mereu ne grăbim să luăm ceea ce nu ne aparține, ceea ce nu ni se cuvine, ceea ce nu înțelegem. Sau ne facem că nu înțelegem. Asta este, din nefericire, meteahna Privitorului profesionist!
Mi-ai putea replica că și tu dăruiești. Este adevărat. Dar tu dăruiești fiind plătit (bine cred, din moment ce ai ales asta) de Tovarășul Statul. Diferența este că eu încerc acest lucru să-l fac din pasiune, pe timpul meu, pe sculele mele (alea care fac peretele să prindă viață), pe nervii mei, pe banii mei, pe toată trăirea de care sunt capabil atunci când rostesc cuvântul Fotografie.
Și se pare că tu, intelectualul rasat care te consideri, nu ai înțeles demersul meu. Deși ți l-am explicat înainte: este dreptul meu să dăruiesc puținul care-l știu despre Fotografie doar acelora cărora le va ajuta, în timp, zbaterea mea. De unde am tras concluzia că nu ai înțeles? Din nesimțirea de care ai dat dovadă venind și instalându-te, ca și cum totul ți se cuvine, la întâlnirea noastră și apoi moțăind voios, probabil în așteptarea sfârșitului ”comediei” – descătușarea pentru mult așteptata țigară. Și răbufnirea ta de la final ”și eu ce fac?” mi s-a părut lipsită de sens (nu numai de înțelegere). Da Prietene, faptul că vii și ocupi un loc doar de dragul de a-ți diversifica viața domestică mă deranjează. Și nu numai pe mine. Nu vreau să-ți dau idei, dar ora aia și ceva cât ne întâlnim ca să discutăm despre Fotografie ai putea să o folosești pentru alte chestiuni esențiale ale vieții. Care sunt în sfera ta de interes.
În timpul scurt al vieții mele pe care-l ard pentru Fotografie sunt bineveniți doar aceia care pot înțelege ce am scris mai sus!

Un comentariu:

Unknown spunea...

mamelucu nu va pricepe ce vrei sa spui coane. Din cauza unor astfel de imbecili io m-am gandit ca mai bine e sa ma bucur singur de toate cele. ma tem ca altfel nu se poate la romanela.