În marginea umbrei 9

foto oZo/respirare Manon

Dar 2-ul n-a fost nicicând un număr;

E numai o angoasă şi umbra ei…

                      F. G. Lorca

… La răstimpuri, îndoiala asta îmi licărea a moarte în vis, altfel aluneca liniştit mai tot timpul în matca vertebrelor.

Mă obişnuisem cu prezenţa ei unduitoare, aşa cum obişnuiam să-ţi aştept atingerea, prelungind între pleoape durerea leşioasă de a-mi închipui eventualitatea ei, atât de improbabilă…

Mi se întâmplă uneori să te aud  liman al liniştii:  Vino la mine…

Ţi-am zărit într-un rând cuibul braţelor la răspântia atâtor ferestre inchise…

Nici pieptul pe care să-mi aplec capul, nici umărul pe care să-mi odihnesc sufletul, nici arsura răguşită a prăbuşirii în mine

Nu mi-ai cerut niciodată nimic…

…Am fi arătat altfel despuiaţi de frică ...