foto oZo/respirare Manon
După toate
sărbătorile...
Mă hrănesc cu petice de cer
luminos trezit la ceasul la care se
sting beculeţele Crăciunului,
la răsărit de oraş de beton, trist
inundat de grabă.
Umăr lângă umăr, gândurile se
opintesc împotriva somnului,
îndârjindu-se să pândească – hoţeşte
– ziua care se strecoară pe drumul către casă, fâşâind rece în dreptul geamului
şi aprinzând luminile pătrate ale clădirii din faţă…
Hora Unirii - cu iz de flaşnetă – a cântat de 7…
Mă întreb ce faci, ca în atâtea dăţi,
ca la atâtea ceasuri – că ţin mai toate ceasurile..
Nu mi-am trecut gândul pe sub geam:
câte o fărâmă, câte o fâşie,
nu a mai rămas decât cearcănul meu,
iar el nu a reuşit nicicând să-ţi
agaţe – fie şi numai pentru o clipă –
Privirea…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu