foto oZo/respirare Manon
Poveste de mai
Umbrele mele bezmetice se fereau de întuneric, din el desprinse de
privirea ta,
Liniştitoarea!
Soarele curgea cald, îmbrăcând
roşiatic trupuri prelungi, grăbite să mă
ajungă.
Toate degetele copacilor îmi
strângeau sufletul în bătaia respiraţiei tale…
Picura peste rana mea vie cu lumi de
frunze şi umbra mâinii tale îmi susura răcoros de-a
lungul inimii, zorindu mă…
Erai…
dar totul în jur a mirosit a rugină.
A zbârnâit înfiorat sunetul de
platoşă goală.
Întreaga noapte s-a spart, prăvălindu-şi hăul prin mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu