Păi ce poate face omul cu aparatul de fotografiat la Veneția dacă nu este Carnaval? Fotografie de arhitectură, fotografie de amintire cu nevasta și plozii, și... fotografie de/pe/în stradă. Ultima chestie cine are cu ce și e mobilat și la mansardă.
Pe lângă un pic de fotografie de arhitectură am ales, deși nu sunt un fotograf de/pe/în stradă (ce zâmbet Mititel prevăd la rândurile astea) să clămpănesc din obturator și la genul ăsta. În zilele care urmează (vreo 25 până la antrenamentul de la Paris) voi posta imagini din această categorie. Asta (vorba lui Vasili dintr-o diaporamă celebră) pentru încruntarea oamenilor mari și bucuria copiilor mici, mici!)
N-aș fi deschis subiectul ăsta. Consider acest gen de imagine un bun antrenament pentru ochi, minte și viteza de reacție. Ale mele în personal.
Înainte de a pleca, un coleg fotograf se dădea de ceasul morții să facă un grup unde să adune fotografii de stradă din Iași, pentru a face workshop, jurizare, expoziție, a sărbători Ziua Fotografiei de stradă, tarampampam... Deși eram sigur 1000 la 100 că nu va reuși, am acceptat să-l ajut logistic în momentul în care va face ceva. Ar mai fi trebuit să-l ajute un domn fotograf foarte important din Iași, dar domnia sa mirosind că nu-i rost de vreun ghișeft s-a dat lovit. Când au fost să se-ntâlnească (strădarii) au venit numai 3 - moarte sigură înainte de a începe! (deși nu mă distrează lucrurile care sunt moarte din fașă, nu m-am putut abține a zâmbi amar văzând că cel mai combativ om de pe grupul lor de discuții pe FB este unul dintre fotografii ratați ai Iașului, rămas în folclorul urban datorită unei veverițe pe care a văzut-o abia acasă că făcea tumbe într-o imagine. Săracul cu duhul are gura mare mereu).
Îl admir pe colegul meu că are puterea să se entuziasmeze mereu la treburi gata moarte. Ce nu mai admir este încăpățânarea de a nu vedea evidențele. Până acum făcea doar fotografie de stradă. Am scris ceva despre cum gândea treaba respectivă AICI. Acum a schimbat calimera. Îi place și fotoreportajul. Ba chiar ar vrea să trăiască și din fotografie. Dacă s-ar putea. (Păi se poate!). Vrea și păreri XXX, nu are încredere în ce-i spun...
Prietene, nivelul la care ești la ora actuală (fotografic vorbind) îți permite să-ți găsești de lucru la unul dintre ziarele de rahat din Iași. Asta dacă-ți convine să lucrezi cu aparatul tău și să duci acasă 6-8oo de lei lunar. Numai că posturile respective sunt ocupate de alți ciumpalaci, unii dintre ei cu imagini mult peste ceea ce poți face tu acum. Cum spuneai singurel ”fotografia. Nu se învață ci se
simte. Este o trăire, un sentiment născut din interior care ia naștere
în momentul în care apăsați declanșatorul”... (mama ei de limbă română cu sentimentul născut care ia naștere) Da asta nu ajunge ca să fii fotograf. Mai sunt alte multe chestii-socoteli pe care mi-e lene să le înșir aici. Oricum nu vei ține cont de ele. Așa că pierde în continuare vremea, entuziasmează-te, ia-o în barbă, ia startul din nou. Mereu se va găsi câte ceva care să-ți pună piedică. Fotografia este o înșiruire de elemente logice pe care trebuie să le stăpânești de la nota 7 în sus. Trebuie să știi să închizi singur cercul. Altfel toate zbaterile tale vor fi în zadar!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu