vineri, 9 noiembrie 2012

TOSCA - la Opera Națională Română din Iași

de Giacomo Puccini


Nu mă adresez celor care deja sunt ”tobă” de Fotografie spre Stradă... Doar acelora care își doresc să învețe câte ceva:

Fotografia de spectacol o putem cățăra în coșul cu Fotografie Utilitară. Știi să o faci sau nu. Mai bine zis, ai cu ce să o faci sau nu. O poți face cu orice DSLR din care poți scoate imagini decente la ISO 1000 - 1600. Obiectivele contează: cât mai luminoase ar trebui să fie. Eu folosesc două obiective Sigma - 15/2,8 (doar pentru cadre generale) și 50/1,4 și două obiective Canon - 85/1,8 și 135/2. Când spectacolul are lumină destulă mai folosesc și Canon 24-70/2,8 în tandem cu 70-200/4. Dar asta se întâmplă destul de rar. Majoritatea spectacolelor au o lumină de-ți vine să dai cu aparatele de pământ. Aiurea distribuită pe suprafața scenei, de cele mai multe ori în cadru ai lumină combinată - tungsten și halogen, iar mai nou - led. Reflectoarele de urmărire dau, de fiecare dată o diferență între 2 și 5 diafragme în același tablou. Iar tu, clămpănitorul la obturatoare (trag și cu 2 aparate odată - Canon 7D și 5D Mk 2, dintre care 1 este pe monopied) trebuie să iei într-o fracțiune de secundă hotărârea cea bună: unde faci clarul (plimbi punctele de focus după scenă și subiect principal), cu cât compensezi expunerea (1, 2, 3 diafragme - în funcție de lumină), când apeși pe declanșator - pentru ca imaginea să spună ceva, interpretul/interpreții să transmită o stare, o atitudine, imaginea să aibă (dacă poți să o faci) dinamism. 
În Fotografia de Spectacol nu poți inventa nimic. Trebuie să faci imagini corecte la ceva pe care alții l-au gândit și căruia actorii sau interpreții (mă refer la spectacolul de operă sau balet) îi dau viață. Tu trebuie doar să găsești momentul potrivit să declanșezi. Ține de experiență, de cunoașterea aparatului și obiectivelor pe care le ai, de editare apoi. Mai ține și de sufletul tău. Cei pentru care lucrezi așteaptă minuni de la tine. Le este greu să înțeleagă că aparatul de fotografiat nu se va comporta niciodată ca ochiul uman. Dar asta o știi numai tu. Și trebuie să faci ca să pară că este așa. Și, încet încet, devii ”imaginea” instituției pentru care lucrezi. Chiar dacă nu vor scrie niciodată numele persoanei care le păstrează Minunile pentru eternitate. Asta ești: Fotograful Utilitar!


5 comentarii:

Mihai Cantea spunea...

de geaba moderezi comentariile. eo scriu pe google+. Sîc!
De ce îți pierzi timpul cu explicații? Sînt destui care făceau ce ai făcut tu cu un simplu telefon din dotare!!! Ăia fotografi!

ozolin constantin Dusa spunea...

Mihai Cantea1:16 AM
Păi aici nu este fotografie pe stradă! Oricum nu știu pentru cine ai scris textul! Dacă așa crezi tu că se face această fotografie... mai vino să-ți dau lecții. Nu era mai simplu să folosești telefonul din dotare?

ozolin constantin Dusa spunea...

Da Tata Mihai... fiecare experimentează cu ce-l duce mintea...

Vasile Dorolti spunea...

frate,eu te felicit pentru calitatea tehnica a "utilitarelor".........meseria e o conditie (absolut)necesara in orice domeniu,restul e "lomo..."

ozolin constantin Dusa spunea...

Mulțumesc Frate Vasili, atâtea s-ar putea face în domeniul ”utilitarelor” că unii nici nu pot înțelege, mama ei de ”lomo...”