Fiecare dintre noi visează la ”cai verzi pe pereți”. Fiecare spune despre ai lui că sunt mai frumoși decâți toți pe care i-a văzut el pe ici, pe colo și pe aiurea. Și fiecare are dreptate... Azi caii mei verzi sunt un pic mai mult albaștri. Ca un cântec de inimă albastră fredonat printre dinții scrâșniți a neputință sau, din contră, a mare bucurie. Chiar dacă, atunci când suntem bucuroși, nu scrâșnim din dinți. Vorbeam într-o postare acum puțin timp despre ”știința” sau ”arta” decupajului. Acum decupajul nu mai are o așa de mare importanță. Imaginea este simplă, dacă a vorbi în imagine despre o floare este simplu. Culoarea și puterea de a schimba, cu ajutorul prelucrării digitale forma florii, poate trezi, și ea, emoție. Iar asta nu o înveți la nici o școală și nici din tratate. Vine doar din inima ta. Când tristă, când fericită (ce puțin într-o viață), când trilulilu, când cu amocul adiind printre valve. Și a te bucura de dumneaei, imaginea transformată după chipul și asemănarea ... înseamnă că sunt mai viu ca ieri cu o zbatere de aripă de înger!
Un comentariu:
si ce zbatere ..!
am sa spun ca imi place registrul in care te exprimi in ultima vreme ,scrisul tau este mult mai profund si il simt in plinatatea adevarurilor spuse de tine .
si imaginile imi plac ..cit despre colaje digitale este o lume in carefotografii ar trebuii sa intre tiptil ,tiptil..!
Trimiteți un comentariu