vineri, 13 septembrie 2013

1 gând

Nu inventez nimic nou. Trec prin locurile pe unde ați trecut și voi și declanșez. Uneori mai inspirat, alteori mai puțin decât ați fost voi, cei care, ca și mine, țineți un aparat de fotografiat în mână. Ajuns acasă aleg câte o imagine și-i dau viața pe care simt că o merită. Un fel de laborator argentic pe care-l reinventez cu ajutorul calculatorului. Chiar, îmi este dor de fotografia pe film și laboratorul clasic. Nu le voi mai simți gustul niciodată. Sunt trecut de acum. Mă uit pe net și văd cum fiecare tinde să se specializeze într-un domeniu. Eu nu știu unde m-aș putea încadra. Îmi place să fac mai multe. Câte puțin din fiecare, când timpul mi-o permite. Nici Fotograf Profesionist nu sunt, nici Artist, sunt doar un împătimit de fotografie. Și asta de 30 de ani. Îmi place să dăruiesc din ce am învățat în această perioadă. Să-i fac și pe cei de lângă mine să iubească Fotografia. Să o înțeleagă. Să-și dea viață viselor cu ajutorul ei. Uneori îmi dau seama că vreau prea mult. Văd oameni tineri care nu știu decât una și bună, stradă. Sau portret și nimic altceva. Văd oameni care nu vor să citească, să se instruiască, să-și apropie o cultură vizuală fără de care nu pot evolua. Văd tineri de 20 de ani care nu sunt în stare să țină pasul cu mine. Văd... Și mă doare. Cu talentul te naști. Dacă-l descoperi într-un anumit domeniu și-l irosești apoi cu indolența specifică vârstei ”copiilor” din ziua de azi ce va mai rămâne mâine?
Nu inventez nimic nou. Doar mă bucur cu aparatul de fotografiat în mână pentru ziua de azi. Ca și cum ar fi ultima. Restul, cum ar fi inima mea obosită, nu mai contează!


2 comentarii:

francisc vaida spunea...




da ..pircalabe OzO ..! asta este ..!
traire ,cautaresi dragoste .

ps restul nu conteaza ,mergem inainte pina la moarte .

Ozolin Dusa spunea...

Mergem Boierule... și după ea!