joi, 19 iunie 2014

18.06.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 167


Nu știu cum... dar mereu se întâmplă așa: tot ce se întâmplă bine, tot ce strălucește, tot ce iese în față naște pasiuni și controverse aprige, demne de o cauză mai bună.
Nu sunt critic muzical, nu am o cultură extraordinară în domeniu... sunt doar un pic mai încolo de ”îmi place sau nu-mi place”. Primul spectacol cu ”La boheme” a stârnit furtună pe net și, cred, nu numai. După sufletul meu, după urechea mea bleagă, toți cei șase din prima distribuție au cântat minunat, cu tinerețea lor rebelă pe palme pusă în fața publicului. Pentru asta merită tot respectul nostru...
Acolo, la balcon, de unde am fotografiat spectacolul, la un moment dat degetul nu a mai apăsat pe declanșator. Nici trupul nu s-a mai ”dănțuit” printre reflectoare ca să prindă cel mai bun cadru. Pur și simplu a înțepenit și o lacrimă a căzut dintr-un colț al ochiului. Nu mai știu minutul și secunda, știu doar că vocea lui Guzgă îndesase la maxim spectatorii în scaune. O fi fost de bine, o fi fost de rău... Habar n-am. Doar că în clipele respective am înțeles ceva. Și, sunt sigur că nu m-am înșelat: în clipele acelea IPS Teofan a pierdut un diacon și Opera a câștigat un mare interpret. Ce va fi de atunci este doar povestea lui Florin Guzgă. Alegerea pe care o va face înspre una (viața monahală) sau alta (Opera). Pentru că, povestea adevărată (spectacole pe aici sau pe aiurea îl lumea asta mare) abia acum va începe.   

3 comentarii:

despredemnitate spunea...

Furtună sau nu pe net, nu înțeleg de ce e atât de importantă unanimitatea, triumful absolut, superlativul etc.
A fost un spectacol foarte bun, recomandabil oricând. Au venit spectatori care nu locuiesc în Iași să vadă această La bohème. Asta este extraordinar pentru Opera Iași.
Dar tot așa de normal este să se comenteze, să existe opinii, chiar dacă aprinse și contradictorii. Asta înseamnă viață și o dovadă a succesului.

Ozolin Dusa spunea...

Chestia asta cu ”unanimitatea” este o boală a noastră de care nu putem scăpa (unii, nu toți). De multe ori patima ne face să nu vedem limpede, de alte multe ori implicarea într-un ”subiect” sau altul ne face să nu putem fi de acord cu un ”adevăr” rostit de alții, chiar dacă știm că dreptatea nu este de partea noastră. Adevărul doare uneori...
Și da, a fost un spectacol bun. Și-l prefer pe primul celui de-al doilea!
La mine, la fotografi spuneam pe undeva că ”fiecare fotograf are adevărul lui despre fotografie. Nu se poate să fie două la fel că ar ieși cu explozie”!...

despredemnitate spunea...

Aveți dreptate, cu unanimitatea = boală.
Dar ce cauzează această boală? E o problemă de mentalitate. Sună banal, dar e o lipsă de informare, un orgoliu ieșit din comun, chiar și o notă provincială, dar și un reflex dezvoltat acum multă vreme, când fericirea era obligatorie...

De acord și că primul spectacol a fost mai bun decât al doilea. Păcat că nu a fost o serie întreagă de spectacole cu "La bohème", câte 3 cu fiecare distribuție de exemplu. Așa se face la teatrele mari din lume.
De ce nu se transmite live in HD premiera unui spectacol de la Met, ci abia al 3-lea, sau chiar al 5-lea spectacol? Tocmai pentru a se putea corecta asperitățile, micile greșeli, etc. Nicăieri în lume nu iese perfect din prima, decât cu rare excepții.