luni, 2 noiembrie 2015

țara mea de Ticăloși


Trăiesc într-o țară ticăloșită. Ticăloșită de cei care i-au fost capii di tutti capi - comunistul Iliescu cel care-a chemat minierii să ne rupă picioarele și a dat startul la jaf și la vinderea țării la fier vechi (țin minte că la Botoșani la Jatex s-au vândut la fier vechii cele mai performante războaie de țesut italiene aduse în preajma Remvoluției... nici măcar despachetate din chingile ambalajelor), de către habarnistul Constantinescu (cine dracu l-o fi făcut președinte), de către cioclul de romanica Băsescu și tot neamul lui de șmenari și, acum, de către profesorașul pe care l-ați votat când v-ați luat țara-napoi și care nu e-n stare să lege 2 fraze una de alta și le citește de pe hărtie sau de pe sticlă fie ca se adresează tăranilor de la ziua recoltei sau boborului înlăcrimat că le moare rudele de ghinion... Așa o fi scriind la destinul nostru ca o mână de parveniți vremelnici să ne jefuiască de toate și noi să-i răbdăm și să-i și pupăm în curul lor puturos, că așa-i piesa: îți convine - pupă, nu-ți convine - vira la șters babele europei la cur!

Trăiesc într-o țară ticăloșită unde doctorilor le-a trebuit o jumătate de an ca să afle că viața m-a procopsit cu o boală fără scăpare și încă (după 2 ani), după ce am reușit să mă împac cu ideea nu reușesc să trăiesc azi ca și cum mâine ar fi ultima zi și mă încăpățânez ca boul să dăruiesc din ce știu la alții, că așa mi se pare normal și firesc și bine și frumos: să dau mai departe ce și mie mi s-a dat (din cer sau de sub pământ, cine mai poate ști)... dar asta e altă treabă și, oricum, nu interesează pe nimeni.

Trăiesc într-o țară ticăloșită unde azi a trebuit să sun la ambulanță 2 ore pentru a prelua pe cineva căruia i s-a făcut rău și mereu m-am izbit de stereotipia ”nu avem mașini”, nu avem mașini, nu avem, nu... Dragii mei de la dispeceratul ambulanțelor din Iași, vă doresc doar să vă pice de pe picioare persoana dragă și să aveți nevoie de o salvare iar colegul vostru ticăloșit odată cu țara să vă răspundă stereotip ”nu avem ambulanțe”  (întrebare-ntrebătoare... dacă ar fi fost un număr de pe lista ”roșie” pe care pun pariu pe boala mea că o aveți în dispecerat, aia cu toți ticăloșii cocoțați în fotolii, tot n-ați fi avut? nu cred).

Trăiesc într-o țară ticăloșită unde astăzi spre seară, după 2 ore și un sfert de sunat după o ambulanță nu am renunțat, așa cum și-au dorit cei de la dispecerat și mi-au trimis un smurd să preia persoana cu probleme. Și deși ar fi trebuit dusă la un spital de specialitate au dus-o la upu la spiridon unde după o altă oră și un sfert de nebăgare în seamă (că ”avem persoane înainte venite de la 14,30 - erau 2 bătrânici și un bătrânel veniți înaintea noastră care probabil că și mâine dimineață vor fi tot acolo dacă nu vor pleca să doarmă în gară) am renunțat și am plecat acasă. Ceea ce și-au dorit cei care au grijă de sănătatea țării ăsteia ticăloșite s-a întâmplat: pulimea a renunțat la dreptul ei la asistență medicală. Trăiască! Săptămâna viitoare de la mine de la servici o nouă tranșă de lovele se va vărsa la ”sănătate pe la spate”!

Rahat!

Un comentariu:

Lahman Marcel spunea...

Din pacate va inteleg. Si eu am o boala pacatoasa, pe care la Suceava nu au fost in stare sa o identifice(am fost declarat sanatos tun) si am facut cunostinta cu sistemul sanitar de aprox 3 ani.
Cat despre preși noi i-am ales(sau alti pentru noi, in numele nostru , etc)