”D`ale carnavalului” la Opera Națională Română din Iași

Spectacol de balet în regia și scenografia lui Ioan Tugearu. Premiera: 30 decembrie 2012

(partea I)

Parcă este un blestem. Nimic din ce merge bine în nenorocita asta de Romanela nu trebuie să dureze mult. Ne plătim polițe, ne întoarcem servicii, ne pupăm în fund unii pe alții, le dăm în cap celor care pentru mult prea puțin decât ar fi trebuit și meritat ne făceau treaba cu profesionalism și pasiune... Unii merită ceea ce-și aleg să aibă. Dar cei care puneau câte o fărâmă de suflet în fiecare imagine ce ar merita? Doar un șut în fund!

 

Acum 5 ani

Vă mai amintiți (cine a fost pe acolo)? Acum cinci ani începeam la Centrul Cultural Francez din Iași ”Atelierul de Fotografie”. Prima întâlnire a avut loc pe 19 ianuarie 2008. Au venit atunci, daca-mi amintesc bine, 116 iubitori de Fotografie. Prea mulți pentru o sală de 90 de locuri cum este aceea de la Institutul Francez Iași (cum se cheamă acum).

Prima temă a fost ”Portretul”. Dacă aveți răbdare să umblați pe blogul lor (http://atelieruldefotografie.blogspot.ro/)

veți vedea imaginile și ce mă ducea pe atunci mintea pe mine... Am amintiri extraordinare de atunci. Numai că, probabil, nu am știut să țin un echilibru și la începutul lui iunie 2008 am plecat, lăsând treaba începută în mâinile unor colegi pricepuți, Mihai Cantea și Dan Mititelu, care au continuat ce începusem eu. Atât cât au putut. Astăzi, deși de intitulează pompos ”Program cultural profesional promovat şi susţinut de Institutul francez Iaşi (denumire initiala Centru cultural)”, treaba e moartă. Și nu de acum, de mai multă vreme. Păcat!

Dintre cei care au dat viață postărilor Atelierului de Fotografie mi-i amintesc pe Oana Damir, Alexandra Corneanu, Bogdan Hunea, George Vintilă, Lavana Kray, Laurian Ghinițoiu, Marius Butuc, Adrian Gârneață, Lucian Andriuc, Cristian Popescu, Iulia Pașcanu, Ionel Pomană, Adeline Florea, Codrin Băleanu, Dan Bujdei, Radu Onofrei, Ioana Chilu, Bogdan Săndulescu, Bogdan Todireanu. Mulți dintre ei sunt fotografi cunoscuți astăzi. Și asta mă bucură.

Pentru mine Atelierul de Fotografie a fost un început. Ca și pentru majoritatea celor de atunci care au făcut din Fotografie o meserie sau un mijloc de exprimare. Mă bucur că le-am fost alături la început de drum. Sper ca și ei sa aibă amintiri frumoase...

Puii mei!

Umblând teleleu pe net ajung și pe la domnul Victor Roncea. Bălălău-bălălău, teleleu-teleleu văd într-un material despre Podul de flori din 1990 o imagine de-a lui Eu. Cea de mai sus. Numele lui Eu, canci - că așa e cușer la Romanela. În fine...

Despre imaginea respectivă, care este printată în 1990 la dimensiunea de 30x30 cm pe hârtie fotografică 30x40 cm și are și câteva cuvinte scrise de mâna lui Grigore am scris AICI.

Gobitori din toate țările, vă fut muma-n cur!

Despre Adevăruri fotografice

Acum nu prea multă vreme Fotografia era clădită pe câteva adevăruri pe care dacă ajungeai să le cunoști - stăpânești erai Boier. Boier - Fotograf. Și atunci practicanții de fotografie erau împărțiți în două tabere: cea a meseriașilor și cea a artiștilor. Numai că ambele știau și respectau aceste adevăruri. ”Care adevăruri Neică?” mă veți întreba... Chiar contează? Nu cred că v-ar ajuta cu ceva astăzi, când situația s-a schimbat în totalitate. Adică e taman cu dosu-n sus:

Deci:

de când Doamne-Doamne (sau cine a lucrat la asta) a democratizat fotografia în lume și a dat la tot poporu unealtă digitală de păstrat amintirile valorile s-au inversat. Tot două tabere se învârt prin univers: cea de meseriași și cea de artiști. Fotografi. Numai că ele funcționează taman invers ca până acum. Artiștii sunt fără număr. Cum și-a cumpărat unul o compactă sau un DSRL (nu mai vorbesc de ”miroles”-ul la moda în zilele ce cu abnegație le trăim) și a făcut 3 poze, cum a și devenit Artist. Al Feisbukului și altor rețele de socializare, al familiei, al blocului, străzii și așa mai departe.  Toți vor să facă instantaneu bani (din nunți, din cumătrii, din onomastici, din poze la școli, nu contează, numa bani să fie) și să dea examene la Facultatea de Foto-Video. Diploma dă bine la C.V. Artiștii de până mai ieri au cotit-o spre tagma meseriașilor. Și nu doar pentru că știu ”meserie” ci pentru că nu se mai regăsesc printre artiștii cu aparatul atârnat de gât sau umăr cu parasolarul pus invers pe obiectiv.

Aș putea bate câmpii până mâine pe tema asta. Dar, sigur v-aș obosi ochii (cine ar avea răbdarea să citească) cu palavrele și elucurbațiile mele. O concluzie vreau să vă supun atenției. Mi-a venit aseară pe autobuz și cred că nu este bine să o țin numai pentru mine:

Dacă acum nu prea multă vreme Fotografia era clădită pe câteva Adevăruri, acum dintr-un catralion de fotografi (numai în România) fiecare deține propriul lui Adevăr despre Fotografie. Ar fi un dezastru să coincidă două astfel de Adevăruri. O explozie aproape nucleară care ne-ar lăsa singuri și ai nimănui pe lumea asta zumzăind a zgomot de obturator în funcțiune. Adevărul nostru despre Fotografie nici nu are cum să fie la fel cu cel al vecinului. Și cu asta cred că am spus tot ce se putea spune!

 

A început...

Se spune prin sat că ”Povestea merge mai departe”...

În anul 2002 tipăream cu sprijinul Primăriei Municipiului Botoșani un album intitulat ”Botoșani, datini și Obiceiuri de Iarnă”. A fost primul album de acest gen din Romanela. Nu știu dacă între timp s-a mai făcut pe undeva o asemenea lucrare. 

Astăzi, la Vorona, am început din nou să zidesc. Timp de peste 4 ore am avut de toate: și ploaie, și lapoviță, și ninsoare și, mai ales, voie buna. 50 de oameni, vestitul Ansamblu de Tradiții și Obiceiuri din Vorona, cu tot ce are el mai bun - colindători, plugușor, mascați, căiuți, urși, capre, a ”fotografiat” doar pentru mine. În decorul, încă hibernal, al Mănăstirii Vorona (de la căsuțe și crucea de gheață pregătită pentru Bobotează, până pe apa împietrită a lacului), la gorunul lui Cuza și la o casă de gospodar am tot fotografiat.

La prima ninsoare vor urma alte comune, unde tradițiile de iarnă sunt renumite, să-și adune fiii și fiicele pentru pozarul bărbos!

În fiecare declanșare o bătaie a inimii mele se aude. Povestea merge mai departe... Și n-aș da asta pentru nici una dintre minunile promise sau nu!

2012 - 2013, La mulți ani!

Palas Mall Iași - noaptea dintre ani. Din păcate economia și-a spus cuvântul și la Palas. Grădina era scufundată în întuneric...

Se apropie de final

Încă un pic și este gata!

Amintiri din copilărie

Un gând

Să fiți sănătoși,
Să vă fie sufletul și casa luminate,
Să aveți liniștea și pacea pe care vi le doriți.

Sărbători cu bine!

Urban Balamuk

22 decembrie - Botoșani, Festivalul de Datini și Obiceiuri de Iarnă...