Două secvenţe din viaţă mă urmăresc de câteva zile: prima, surprinsă în imaginea de mai sus, recunoştinţa câinelui când îşi primea raţia zilnică de două bomboane atunci când Moş Vasile se întorcea acasă de la târg (şi despre care am amintit AICI). A doua, de acum trei zile: ieşind din casă, un câine venea dinspre tomberonul cu gunoi având în gură o pâine. Am întins mâna spre el şi i-am spus "dă-mi-o mie"... A venit şi mi-a pus-o în faţă, privindu-mă apoi în ochi. Două segmente de timp cu aceeaşi semnificaţie. Şi nici nu ne dăm seama că am mai murit un pic!...
Fotografia, 1991. Film Kodak PJC 120, aparat Pentakon SIX-TL, obiectiv Pentakon 90/2,8
Fotografia, 1991. Film Kodak PJC 120, aparat Pentakon SIX-TL, obiectiv Pentakon 90/2,8
12 comentarii:
Domnilor Copii
Deja prea multe energii au fost puse în mişcare aici. Ameninţările nu-şi au rostul. Vă enervaţi degeaba pentru că unuia îi place şi altuia nu. Liberul arbitru ar trebui să funcţioneze la fiecare. Cui nu-i place, netul e plin de fotografi talentaţi unde să-şi găsească gâdilici la orgoliu...
Ce fac eu, aici sau prin alte părţi, o fac din plăcere. Nu vă chinuiţi să mi-o stricaţi. Au încercat şi alţii şi nu au reuşit. Vă doresc fotografii frumoase, lumină lină, şi, poate cândva ne vom întâlni la o bere şi vom râde de nebuniile de care-am fost capabili. Asta dacă vom avea bunul simţ să semnăm, atunci când scriem, cu numele nostru!...
Trimiteți un comentariu