miercuri, 3 martie 2010

26 - 2002, La fotograf

Anul 2002, La fotograf. Moș Vasile. Florar din tată-n fiu. Fiica lui mai vine și astăzi prin piața Botoșaniului cu flori. A fost primul meu model. Prin 1983 am început să-l pozez. Îl găseam în piață, la aceeași tarabă, de primăvara devreme și până toamna târziu. Era un personaj fabulos. Am mai scris despre el în câteva rânduri. Locuia în Orășeni Vale, un sat la marginea Bostonului. Drumul lui nu era pe șoseaua principală. Era printre dealuri. Mereu avea la el două coșuri mari, de papură, pline cu flori sau răsaduri. Până spre seară vindea tot. Apoi (zona pieței nu se demolase) o lua încet spre casă, cu papornițele puse pe un băț lung, ceva în genul cobiliței oltenești. Oprea la prima alimentară. Două sute de grame de bomboane cu lapte era tainul zilnic. Acasă, împărțeala lor era simplă: două pentru Spic, câinele, care-l simțea de pe la un kilometru, restul soției. O lua pe străduțele înguste până la ieșirea din oraș, lângă ”moara dracilor” (stația de asfalt). În dreptul bisericii catolice făcea crucea catolică, în dreptul Vovideniei, pe cea ortodoxă. Ajuns la marginea orașului, cobora panta abruptă până la Dresleuca, micul pârâu care susura agale printre păpuriș, trecea puntea și lua pieptiș dealul Hudumului. Pe la jumătatea lui făcea o pauză, potolindu-și setea de la un izvor. Încă un hop și-și pierdea umbra în păduricea tânără de salcâmi. Scăpat de ea, până la ulița ce-l ducea spre casă mai era un pic. Deja Spic urla de fericire că-i vine stăpânul. De multe ori am făcut drumul împreună, ascultându-l. Și bătrâna știa povești extraordinare. Dar cele mai frumoase erau despre tinerețea lor. Despre munca la câmp, despre arat, semănat, cosit. O frescă rurală ca în tablourile lui Grigorescu. Scotea moșul din beci un vin negru și acrișor, a cărei rețetă numai el o știa. Nu am mai băut la nimeni așa licoare. Cinsteam și se apuca de povestit. Prin 2001 am mers acasă la el însoțit de Profesorul Lăzăroiu. Venise special de la Sibiu ca să-l fotografieze.
Moș Vasile, florar din tată-n fiu. Dumnezeu l-a chemat să-i îngrijească grădinile într-o zi de Florii. Nu mai știu când a trecut la stele. A murit apoi și bătrâna. Doar fiica lor mai vine și astăzi prin piața Botoșaniului cu flori!...

2 comentarii:

Dan Moruzan spunea...

Deosebite imagini și texte!
Tare aș vrea să le văd publicate, tare aș vrea să le arăt fiului meu nenăscut!

mnm spunea...

Foarte frumoasa povestea...
Poza este expresiva cand te uiti la mainile lui Nea Vasile...vezi adevaratul Certificat de Producator Agricol in Romania.
Daca mergi in orice piata (nu numai din Bucuresti !) maini ca acestea...sunt sub 5% la posesorii de Certificat de Producator Agricol care vand in piata romaneasca !
Cand caut o ceapa , o ridiche ,rosii sau fructe in piata si dau de un vanzator cu astfel de maini...ii dau cat imi cere (de obicei nu negociez in piata!)... dar mi-e rusine...ca sunt roman...si ei devin "rara avis" in piata !