duminică, 7 martie 2010

26 - 2006, Spre casă

Anul 2006, Spre casă. Pot spune că este o imagine mincinoasă, Care n-a existat în realitate. Este un colaj de două imagini. Un apus pe dealul Ciurbeștiului (eram cu Mihai Cantea și cu Dan Mititelu... eheeeee), un cer făcut tot atunci (a fost un apus nebun, cum prinzi odată la cinci ani), și aceeași imagine cu vacile care se întorc spre casă, pusă în oglindă. A, a mai trebuit puțină imaginație. Am participat cu fotografia respectivă la Cupa Fotocluburilor, organizată de AAFR. S-a pornit unul să guițe, că aia nu e fotografie, că ce caută ea acolo, că am furat Medalia de aur câștigată de colecția Fotoclubului la care cu onor prășesc. Ei draci. Mă uit la puriștii ăștia cu imagini de rahat și mă pufnește rîsul. Dacă-i iei la scuturat, în cinci ani au tras tot atâtea imagini câte trag eu într-o lună. Doar că eu pot lega zece fotografii una de alta (iar dacă nu pot, le inventez), pe când ei... mai greu. De fapt, noțiunea de Fotografie este cu totul alta pentru mine și pentru ei. E ca în povestea aia cu roșcata și strugurii de import. E cam scumpi la Carrefour și atunci demoazela decretează că sunt acri.
Chiar dacă este inventată, ce-i lipsește ”plastografiei” respective? Nimic. Are tot ce-i trebuie: atmosferă, draci în cur, poveste, coloare. Ce vă lipsește Nenicilor să faceți și voi așa ceva? Să umblați teleleu pe dealuri și să vedeți, acolo unde nimic nu e, bobița de mărgăritar. Vă visați Fotografi dar nu știți bine ce scrie la manualul aparatului vostru, cum funcționează obiectivele din ghiozdan și ce poate face (în limita de 15 la sută) programul de editare pe care-l folosiți. Îmi trimite unul linkuri cu pozele cu gagici făcute de el. Nici o idee de incadrare, de editare, de stare a lui modeala. Poze de grădiniță. I-am spus părerea mea de două ori. Mereu a fost gagica ”di vinâ”. Începătoare, țeapănă, pe ciclu, etc. Niciodată El, Hartistu. Chiar m-a suspectat că am ceva cu el, că mă roade invidia... O fi neică. Mai bine să crezi tu asta și să dai cretinătăți din aparat. Unul cu pretenții mai puțin!
De fapt, întrebarea este: Până unde putem merge în Fotografie? Unde trebuie să ne oprim? Până unde trebuie să edităm o imagine? Răspunsul este simplu: până acolo unde visul ne mângâie sufletul, făcându-ne să simțim că trăim. Și pe vremea lui Filmul exersam fel de fel de tâmpenii: mai o virare (simplă, dublă sau triplă), mai un colaj, mai o ramă înclinată între 45 și 80 de grade, mai o developare cu fixatorul de la gheață și cu apa de spălare întermediară la 50 de grade, mai niște măști. Acu, de când Photoshopul poate face toate trăsnăile astea apăsând pe două taste, de ce nu aș improviza Prieteni? Pen-că sar de cur în sus Puriștii lu Pheșthe, care la rândul lor au auzit de la Fotografu (nu Conu Dinu) lui Peșthe că așa ceva nu e Fair? Păi măi oameni, nu v-ați gândit pe la neuroni că nenea Mafalda care vă dă Decrete de cum să fotografiați poate nu știe să manevreze în Photoshop? Aud?
Exersați Prieteni, faceți toate prostiile posibile cu imaginile voastre. Trebuie să vă opriți doar atunci când nici voi nu mai știți pe ce tastă mai trebuie apăsat. Lăsați-l pe Maestru cu Regulamentele lui despre Fotografie. Un lucru să vă intre în cap: Singura Regulă în Fotografie este aceea a Bunului simț!...

Asta a fost imagine de la care am pornit. Și așa are ”draci în cur”!...

2 comentarii:

VladImpaler1801 spunea...

Din transparenta si cu asumarea criticii, constructive, o pun la bataie pe blogul meu, sa vada toti ochii !

www.cv-image.com/blog -pentru ca poate nu stie lumea despre ce vorbiti

Astept si alte critici.
Rog pe toti cei fotografiati pana acum sa ma instiinteze cat am reusit sa rezonez cu starea lor interioara si daca sunteti sau nu de parere ca am avut o colaborare fructuasa. Prin comentariu la aceasta postare, ori prin orice alta metoda. Nu ca nu as cunoaste parerea lor, dar o spun aici oficial.
VA MULTUMESC !
Ba mai mult, am mai multe contracte de confidentialitate pentru fotografiile realizate in scurta mea istorie. Revenind la un comentariu mai vechi in care imi atrageati atentia ca DOMNIA VOASTRA NU PUNE POZELE CLIENTILOR PE SITE [adica fara acordul lor] si va spun ca am acordul nu doar verbal al tuturor celor care au poze pe siteul meu.


Domnule Ozolin, ar trebui, totusi, sa scoateti de la naftalina niste portrete pe care le realiza domnia voastra la varsta de 25 de ani, cu 3 ani de experienta foto in fundal. Dat fiind diferenta de epoci si tehnica, hai treaca! 10 ani de experienta si 30 de ani etate. Iar eu, ambitionat de faptul ca in tara asta nu se traieste din pozarea firului ierbii, am sa scot din arhiva mea tot ce am eu mai bun. In urmatoarea jumatate de an. Pe diverse teme: social, cultural, reportaj, natura, abstract, concept, publicitar/ produs, arhitectural si mai dati-mi clasa si mai expuneti dumneavoastra cateva genuri pe care eu ca un incepator nu le stiu.

Desigur ca o voi lua strict ca pe o critica constructiva, pozitiva si benefica dezvoltarii mele ca si fotograf, desi m-am pregatit 4 ani de liceu + 5 ani de facultate in domeniul TEHNIC.


Si sa nu credeti ca va port pica sau ranchiuna pentru cele de mai sus. Doamne fereste. Si daca ar fi, imi trecere repede :-j

Hotararea mea in viata de a face cu placere ceea ce-mi place, si de a castiga (si) din asta, si de a ajunge departe, bine, si implinit, in starea in care ma stiti toti acum, energic si fericit, este foarte mare, ea crescand pe zi ce trece, odata cu frustrarile pe care le am in tara, vremurile astea, dar mai ales in conjunctura in care ma aflu.

Un lucru este sigur. Nu sunt nici decum absent in peisajul foto iesean, iar pe unii chiar roade lucrul asta. Viitorul suna bine… Doamne ajuta !
Sarbatori Pascale cu fericire !

OZOLIN DUŞA spunea...

http://www.cv-image.com/blog/sedinta-foto-tatiana/?pid=2946&pageid=639
http://www.cv-image.com/blog/sedinta-foto-tatiana/?pid=2941&pageid=639

Vlad, am pus mai sus linkurile a două dintre fotografiile de la ultima ta postare. Probabil nu vei înțelege de ce. Am discutat pe privat de cîteva ori, te-am invitat să ne vedem pentru a putea aprofunda ce-ți spuneam. Ai cotit-o de fiecare dată. Ideea ta despre ”competiție” este un pic ciudată. Nu mă pot confrunta cu un fotograf care-mi dovedește la fiecare postare lipsa culturii vizuale. Nu ar ajuta la nimic. În fotografie, sunt foarte puțini aceia care trăiesc din talent. Trebuie mult, mult studiu. Sintagma ”lasă că merge și-așa” și lipsa culturii clenților pe care îi ai pot crea, la un moment dat, imagini false. Într-o astfel de imagine trăiești și tu. Din păcate. Mi-aș dori să mă înșel și, peste 5 ani să pot scrie despre tine ca despre un mare fotograf. Dar nu mă înșel. Și asta o vei afla și tu, mai devreme sau mai târziu. Cred că deja ți-am acordat prea multă atenție. Urmează-ți drumul. Mie nu ai nimic de demonstrat. Doar ție. Și nu uita: fotografii analfabeți fac mult rău celorlalți, mai puțin talentați, dar onești...