sâmbătă, 26 mai 2012

În marginea umbrei 10


foto oZo/respirare Manon



Regăsire

... Mă doare ochiul, ăla cu care plângeam lumile nesfârşite

                                              regândite                      

Pe tiparul câte unui cuvânt...
Şi dimineaţa asta de toamnă cu mesteceni auriţi e descălţată şi prăfuită.
Aş striga să nu mai priveşti prin mine, dar eşti prea ocupat cu ce ai de spus
Chiar pentru a te auzi.
Mă doare  ochiul din colţul căruia nu mai pot trage nicăieri fără să mă-mpungă ce e in jurul meu.
Înainte de tăcere, dincolo de tăcere, tăceri  toate printre coastele mele, prin mine, despicând-mi  usturător răsuflarea....

Cred, ştiu - am aflat - că nu-ţi sunt indiferentă; preferam să trec neobservată, vecină cu umbra;

E drept, nici aşa nu e prea mult, doar dacă-ţi ţii respiraţia există ceva; altminteri, e o năruială perpetuă de construcţii şi manufacturi...

Poate că tristeţea asta a mea nu s-o exorciza pana la urmă cu nimic...

Poate că tăcerile - reci, închise, anoste - sunt numai ale mele...

Şi - iarăşi poate - nu-mi mai pasă să mă risipesc acolo unde nu creşte nimic...

Mâine. 


2 comentarii:

silvia spunea...

Minunate cuvinte-tipare-versuri dictate de răscolitoare gînduri-simţiri...

Alexandrina Cristea-Olaru spunea...

cat dor tacerile inchise in noi...