joi, 24 aprilie 2008

MARAMUREŞ

Un drum în Maramureş este greu de povestit în cuvinte. Este AVENTURA pe care o aştepţi cu nerăbdare să vină, să-ţi declanşeze adrenalina, să-i imortalizezi parfumul fără egal pe retina peliculei. Să-i mângâi pământul cu talpa şi să-i prinzi în memorie clipa. Trecătoarea şi irepetabila respirare cu lacrimi de rouă. Maramureşul, ţara care nu se poate povesti în cuvinte. Şi care mâine nu va mai fi!...
O săptămână voi fi acolo, Prieteni... Cu Mark... Un pic cu Vasile 7 zile... Poate câteva clipe lângă Conu Dinu... Poate-l vom întâlni şi pe Florin Andreescu... Poate!...
Lumină în suflete Dragilor. Să fim sănătoşi!...

duminică, 20 aprilie 2008

O imagine simplă

Moş Vasile

În 1985, când am început să desluşesc mai bine tainele fotografiei, a fost primul meu model. L-am cunoscut în piaţa de flori a oraşului. De primăvara şi până toamna, zi de zi era prezent acolo, vânzând flori. Îi plăcea să fie fotografiat. Îi plăcea să vorbească, să povestească. Cunoscându-l mai bine, am descoperit un personaj fabulos!...

Stătea într-un sătuc la vreo cinci kilometri de Botoşani. Plecând de la piaţă, drumul spre casă, invariabil era la fel: dintr-o mică dugheană cumpăra 100 de grame de bomboane. Pentru acasă. Apoi, încetişor, ducând în spate coşul de papură, plin cu flori la venirea spre oraş, gol acum, În dreptul bisericii Vovidenia făcea trei cruci mari, se întorcea spre turla bisericii catolice şi mai făcea trei... invers. Drumul urma printre blocurile de beton la care moş Vasile se uita mirat, parcă neînţelegând ce e după pereţii groşi. La marginea oraşului se oprea pentru o scurtă pauză. O vale, apa Dresleucii, un deal cu un izvor pe la mijloc, de la care-şi astâmpăra setea, o pădurice de salcâm şi încă aproape un kilometru printre lanurile de culturi. Apoi satul. Orăşeni Vale. Când intra pe uliţa care-l ducea spre casă, Spic, câinele, îl simţea şi începea să urle. Două bomboane erau porţia lui zilnică pentru această manifestare de bucurie. Mătuşa, Maria parcă, îl aştepta veselă în uşa casei. Restul de bomboane erau pentru ea. Şi ce poveşti ştiau amândoi. Depănate la o cană din lut plină cu un vin negru, ireal!...

Moş Vasile, florarul din tată-n fiu care umplea piaţa de flori a Botoşaniului cu glasul său vesel şi optimist, chemat de către Dumnezeu într-o zi de Florii să-i îngrijească grădinile de flori!...

sâmbătă, 5 aprilie 2008

Praga

Praga - amănuntele pe care nu le pot uita

Din tot ce-am văzut în Praga, câteva "amănunte" mă urmăresc fără-ncetare:

Matroştile...

"Împrumutate" de la ruşi, au fost aduse la rang de artă. Sunt minunate. Este greu să le descrii. Un fel de "ouă încondeiate" româneşti. Cu preţuri variind între câţiva euro şi câteva mii. Sunt sute de magazine care le vând. Şi mereu au clienţi!...

Respect...

Cow parade!... În plin centrul oraşului, o văcuţă are pictată pe ea imaginea unei fotografii celebre. Autorul este Jan Saudek, unul dintre cei mai mari fotografi ai lumii. Cehii sunt mândri de el şi-i respectă opera. În România, probabil, niciodată nu se va întâmpla ceva asemănător!...

Păpuşile...

Cehia este o ţară în care "păpuşăria" este celebră. Vreo zece teatre de păpuşi am numărat pe o arie de 100 de metri pătraţi în plin centru praghez. Câte 5 sau 6 spectacole pe zi. Pentru toate gusturile. Păpuşile pot fi achiziţionate şi de către turişti. Din magazinele specializate, sau de pe la tarabe. Cele mai multe le-am găsit în cartierul evreiesc!...

Magazinul de pe strada mare...

A fost prima dată când am văzut atelierul-magazin al unui lutier. Viori, viole, violoncele. Totul se făcea la vedere, pentru cine voia să privească. Era ca o vrajă. Tânăra din imagine cânta dumnezeieşte. Păcat că nu am avut filme mai sensibile. Ce imagini am ratat!...

Fotografii: iulie 2003, Canon EOS 50E, filme Kodak Pro foto 100

Praga cow 1

O escală de două zile în Praga, oraşul mult visat despre care citisem atâtea poveşti... Totul era aşa cum îmi imaginasem: toate clădirile din perimetrul centrului istoric renovate cu grijă, terasele pline ochi, cu aromă de şuncă de Praga şi bere făcută după reţetă proprie, cartierul evreiesc cu umbra lui Kafka pe ziduri, statuile de pe podul Carol privind la apa răcoroasă a Vlâtavei, micile teatre de păpuşi îmbiindu-te la spectacole de dimineaţă şi până seara, mulţimea pestriţă vorbind toate limbile lumii!...
Şi mai avea un "bonus" Praga miezului de vară: Cow parade. Una adevărată, cu peste 150 de văcuţe de plastic numărate de mine în perimetrul central. Care o bătea pe aceea văzută doi ani mai devreme în Luxemburg. Cea din Bucureşti, de mai târziu, fiind o glumă proastă!...

Fotografii: iulie 2003, Canon EOS 50E, filme Kodak Pro foto 100

Praga cow 2

Fotografii: iulie 2003, Canon EOS 50E, filme Kodak Pro foto 100

Capătul lumii 2

Fotografii: 2000, aparat Pentakon SIX TL, filme Ilford Pan 50 (6x6), model Daniel Minciună, actor al Teatrului de păpuşi din Constanţa...

Capătul lumii

Suflet trist, înfrânt de o dorinţă neîmplinită, de o întâmplare nefericită, de o nedreptate dureroasă... Cât de aproape este Capătul lumii în aceste clipe...

Poeţi ai vieţii, ai bucuriei, ai speranţelor nemărginite, ai încrederii... Când deşertăciunea îşi întinde aripa peste noi, Capătul lumii ni se-arată - Fată Morgana îndemnându-ne să o urmăm spre Ne-unde...

Indiferenţi la toate argumentele celor din jur scormonim prin sertarele minţii, adunând amintirile bune, scăzându-le pe cele rele, murmurând, pentru prima oară, cuvintele unui poem:


Nu mai primesc scrisori

Şi nici o birjă Doamnă nu mi se-opreşte-n prag.

Luceferii se sting şi cai de noapte trag

Prin ochiul ploii triste sărbători.


Nu îmi mai scrie nimeni şi telefonul tace,

Adresa mea s-a stins, mut curcubeu tăiat în două de o floare.

Şi zilnic ma hrănesc cu porţii de uitare

Şi despletită toamnă în visul meu se face.


Nu mă mai bate nimeni din drumul dus cu flori,

Cocorii au plecat cu ultimele frunze

Şi-mi plimb trist poezia prin autobuze

Vânzând bilete de privit ninsori.


Doar Don Niente-i cel care-L văzu

Trecând, Iisus desculţ printre cuvinte...

Şi ziua aşteptând, ca un copil cuminte,

Să zboare încă-odată aripa ce căzu.


Poetul e plecat, nu-l căutaţi, de-acum

La telefon răspunde plictisit un greier,

Oraşul e cosit şi transformat în fân

Şi doar cuvintele mai pot să le cutreier...




Să fie un poem de dragoste?... Despre dragoste?... Răscoliţi-vă prin suflete, Prieteni, cel mai adesea iubirea este aceea care ne cumpără "biletul" spre Capătul lumii...

Dumnezeu există?... Nu ştim, dar ne rugăm în fiecare seară Lui... Capătul lumii însă, cu siguranţă, DA... Măcar o dată în viaţă l-am atins, l-am înfruntat. Apoi am devenit Învingători sau Învinşi!...

Fotografii: 1998 şi 2000, aparat Canon EOS 50E, filme Kodak Gold şi Pro foto, model Daniel Minciună, actor al Teatrului de păpuşi din Constanţa...

vineri, 4 aprilie 2008

Digit grafii 1

Stăpâna 1


Soarele şi luna



Stăpâna 2

Într-o lume în care imaginea digitală a depăşit-o cu mult pe aceea argentică, calculatorul ne face cu ochiul mereu, să ne punem la "încercare" fantezia creatoare. Să-ţi găseşti un drum propriu pe tărâmul manipulării de imagine este şi greu, dar uneori, este şi uşor. Depinde unde vrei să te opreşti. Dacă mai vrei... Dacă mai poţi!... Ispita este mare. Practic, nu există nici o limită pe acest tărâm. Poţi face absolut orice. Şi din orice. Rămâne doar rezultatul. De multe ori nu mai recunoşti imaginea de la care ai pornit. Totul este ca un vis căruia ai reuşit să-i dai viaţă. Sau, ca un coşmar!...
Pentru fotograful conştient, din când în când o asemenea "alintătură" este bine venită. Dacă reuşeşte să o facă coerent şi cinstit. Dacă imaginile rezultate din îmbârligătura pixelilor spun ceva. Emoţionează. Te fac să te bucuri. Sau să-njuri. Apoi, viaţa trebuie să-şi urmeze cursul. Până la o îndepărtată "dată viitoare"!...

Digit grafii 2

Pastel cu fluturi

Doi pe-un balansoar

Peştişorul de aur

Între oglinzi paralele

Fierbinte!...

Stampă