Nu credeam să'nvăţ a muri vrodată

Aş fi vrut să postez mai multe imagini de la vernisajul expoziţiei de la Botoşani... Încurcate-s căile Domnului: în loc să mă dilesc eu, a făcut-o calculatorul. Face doar ce vrea el. Închide programele când îl apucă, se restartează când ţi-i lumea mai dragă, iar dacă te lasă să faci, totuşi, ceva, merge un pas înainte şi doi înapoi!...

Întâlnirea, după patru ani şi jumătate cu cei din Botoşani a fost una ciudată. Am avut emoţii cât nu am avut la toate expoziţiile mele la un loc. Din păcate, am nimerit în mijlocul "intereselor" unor oameni cu nume în oraş dar mici la caracter. Şi, chiar dacă, pe undeva prin programul "Zilelor Eminescu" era trecută şi expoziţia, nimeni dintre cei veniţi la această manifestare nu a ştiut. Un gust amar...

Pentru mine, pentru cei puţini care au venit la vernisaj (vă mulţumesc, Prieteni) expoziţia a fost o reuşită.

În imagine, doi oameni dragi mie: în stânga Andrei, fiul meu, la mijloc Cezar Amitroaiei, fost coleg de clasă, actor la Teatrul "Mihai Eminescu" din Botoşani, protagonistul multora dintre imaginile mele mai vechi, pe care le-aţi putut vedea pe cele două bloguri.