Iaşi, aprilie, 2008Sunt momente în viaţă când simţi că totul se năruie. Parcă vezi femeia iubită apropiindu-se şi când să o mângâi descoperi un geam gros de sticlă că nu te lasă... Parcă în zilele care au trecut ai realizat ceva, palpabil, numai bun de rămas amintire celor din jur. Iluzie. Nimic n-ai făcut demn de retina memoriei... Parcă... Parcă...
Cât de frustrant sună în inimă acest Parcă!... Nici să scriu nu-mi mai vine.
Prieteni, între 50 şi 100 de persoane trec zilnic pe aici. Postez şi tot postez ceea ce, cred eu, este interesant. Vreau răspunsul vostru: ce vă place, ce nu, ce v-ar plăcea să vedeţi, despre ce aţi dori să discutăm. Mai ţinem deschis sau închidem mustăria???
Până la sfârşitul săptămânii vom lua, împreună, o hotărâre.
Prieteni, între 50 şi 100 de persoane trec zilnic pe aici. Postez şi tot postez ceea ce, cred eu, este interesant. Vreau răspunsul vostru: ce vă place, ce nu, ce v-ar plăcea să vedeţi, despre ce aţi dori să discutăm. Mai ţinem deschis sau închidem mustăria???
Până la sfârşitul săptămânii vom lua, împreună, o hotărâre.
