Ce aș putea spune despre copii? Îmi plac. Mi-aș dori... da voi avea în septembrie un nepoțel. Sau o nepoțică. De fapt, în multe momente mă simt și eu un copil. E drept, unul mai mare și mai rotunjor. Și asta chiar dacă acum trei zile, în tramvai, o domnișoară m-a întrebat dacă nu vreau să stau jos. Am zâmbit și, după vreo trei clipe a început să zâmbească și ea. Așa-mi trebuie dacă, vorba lui Florin, mi-am lăsat barba ca a lui Burebista... În fiecare dintre noi trăiește un copil. Nu cred că cineva își poate pierde vreodată copilul din suflet. La mulți ani!