Aprindeţi luminile-n geamuri, copii
ca la un interzis şi furat pom de iarnă,
se-ntoarce, purtând în priviri poezii,
se-opreşte, părând că la dânsul vă cheamă,
se-ntoarce Poetul acasă, trecând
dinspre floarea salcâmilor înspre floarea de tei,
aprindeţi luminile, rogu-vă blând,
nu fie stingheri paşii săi!
bun venit pe acasă, bună ziua, Mihai,
te aşteaptă copiii, luminaţi în fereastră,
să-ţi privească trăsura, lunecând printre cai,
să-ţi sărute privirea, stingherită şi-albastră,
în oraşul din care ai plecat printre plopi
fără soţ, fără margini, fără umbră întoarsă,
dorul verii pândeşte, pe la colţuri, un ochi
să-l sărute, când ziua înspre noapte se varsă.
ca la un interzis şi furat pom de iarnă,
se-ntoarce, purtând în priviri poezii,
se-opreşte, părând că la dânsul vă cheamă,
se-ntoarce Poetul acasă, trecând
dinspre floarea salcâmilor înspre floarea de tei,
aprindeţi luminile, rogu-vă blând,
nu fie stingheri paşii săi!
bun venit pe acasă, bună ziua, Mihai,
te aşteaptă copiii, luminaţi în fereastră,
să-ţi privească trăsura, lunecând printre cai,
să-ţi sărute privirea, stingherită şi-albastră,
în oraşul din care ai plecat printre plopi
fără soţ, fără margini, fără umbră întoarsă,
dorul verii pândeşte, pe la colţuri, un ochi
să-l sărute, când ziua înspre noapte se varsă.
"Pe mine, mie, redă-mă!"...