Nu știu care m-a blestemat. Sper că dintre Prieteni: pe la 10 de dimineață tranc - clamp telefonul. Mă sunau băieții de la Iulius Mall să-mi ureze La mulți ani și să-mi spună că 1, 2, 3 șevrolete au făcut buf. Ghinion de neșansă zic eu, întorcându-le urarea. Vorbesc cu domn Președinte Popeasca și pe la 13 trecute fix sunt pe poziție. Eu, Președintele vine pe la 14, că de aia e șef...
Cică pe la 3 din noapte un șevrolet s-a ambetat și s-a dat la altele două. Bilanțul catastrofei: 1 chicior de șevrolet rupt, o ramă a făcut șpagatul (culmea e că sticla a rămas întreagă), altele 2 sunt întregi la lemn da sticla e zob. Celelalte se bâțâie de parcă au băut numa sec 2 zile și 2 nopți. Se vede că lemnul era cam(umflat) când le-am adus și între timp s-a mai supt la piept de la căldură, așa să șuroabele se bâțâie la fiștecare atingere. Le-am strâns pe cele rămase întregi iar luni de dimi o luăm de la capăt, adică le remparăm pe cele bulite, le punem sticlă la cele sparte, bașca că le facem și niște triunghiuri și le încălțăm cu ele la chicioare. Lemn le facem!
Acuma fără glumă, dacă eu o fur cu ceva mi se rupe. Mă doare că ceea ce fac pentru cei de lângă mine trebuie mereu să aibă câte-un hop, câte-o vâlcea. Un șevalet din comerțul capitalist ar fi costat 360 de lei. Noi le-am făcut la nenea tâmplarul și am nimerit-o pe lângă, se pare, din prima. Da le facem să stea cu pieptul bombat și ne ținem de programarea la expoziții. Nici nu știți cât mă bucur că avem, din nou, unde expune!
Mă uitam astăzi la Alecsandra cât de mult s-a bucurat când și-a văzut fotografiile printate pe hârtie foto și raster 30x45 cm. Nu știu ce învață ea în Anglia la facultate da numai ce ar trebui cred că nu...
AMR 57, să fiți iubiți!