N-am să vă povestesc despre expoziția lui Salgado de la Veneția pentru că marțea au liber galeriștii de la Tre Occi. Cele două zile de ploaie bag seamă că au dat peste cap și programul ”măștilor”, dimineață pe la 6 fără ceva toate lipsind de la întâlnirea cu ora albastră și, mai apoi cu răsăritul care n-a fost decât 3% din motive de nori. Nici fotografi nu au prea fost de dimineață în această ultimă zi de Carnaval. Mai mult tabletari și telefoniști. Față de anul trecut și acum doi ani recolta e slabă, măști urâțele, vreme de stat la gura sobei. Bașca că, pe la amiază au dat drumul la apă prin Veneția. Aqua alta atât de așteptată de turiști. Soare nu, ba a început să plouă... trebuie să fii maestru să scoți ceva. Din păcate pe nicăieri nu este lumină să poți face ceva imagini de noapte. Sau poate greșesc eu!
Mi-am pierdut starea. Aia care era motorul tuturor imaginilor minunate și fericite pe care le făceam. Sau, poate mi-am pierdut clipa de sinceritate de dinaintea declanșării... Cine mai știe.