A fost pentru prima dată de când am pus mâna pe aparatul de fotografiat când am plecat undeva nu pentru a declanșa ci pentru a mă bucura. M-am bucurat că m-am întâlnit cu Prietenii din Bistrița și am vorbit despre carte, m-am bucurat că l-am reîntâlnit pe Vasili, m-am bucurat că am umblat împreună prin colbul Maramureșului. M-am bucurat că a fost și Tata Mihai cu noi. Este un sentiment pe care nu-l pot explica. Doar trebuie trăit și să ne putem bucura de el. Este ca o minune după minune. Minunea de a te simți liber lângă cei de care te simți aproape...
Am făcut și fotografii. Chiar dacă lumina era cum era, chiar dacă nu am prea avut inspirație, chiar dacă...
Zi de hram la Șieu, zi de târg, pe o lumină apăsătoare de amiază și o căldură infernală:
pentru Florin, colegul meu fără FB!