Despre lucrurile simple 2

Fiecare își trăiește viața așa cum consideră de cuviință. Azi poți fi zmeu, să dai cu toți de pământ după cum vrea mușchii tăi, mâine - când aripa deșertăciunii deja ți-a intra în suflet - mielușel, că capul plecat sabia nu-l taie (după cum spune proverbul). Atunci te rupi de prieteni,  îi tragi în preajmă pe cei care nu au prea multe de spus - sunt ușor de dus cu ”farmecul” personal acolo unde vrea același mușchi al tău - și mergi, în genunchi mai departe. Pe tine nu te mai ”doare-n fiș” ca altădată. Ai nevoie dintr-o dată de confirmări, că aia e minunată, că ailaltă e la fel de minunată și că cealaltă este și mai minunată și ea. Și atunci te milogești după aprecieri ca să-ți arăți ție însuți că exiști și că deșertăciunea vieții o poți zugrăvi frumos, nebăgând de seamă că în alb și negru ea, deșertăciunea, tot deșertăciune este!

P. S. (mititel): facem o pauză pe aici... e vremea minunilor.

Despre lucrurile simple

Fiecare dintre noi visează la ”cai verzi pe pereți”. Fiecare spune despre ai lui că sunt mai frumoși decâți toți pe care i-a văzut el pe ici, pe colo și pe aiurea. Și fiecare are dreptate... Azi caii mei verzi sunt un pic mai mult albaștri. Ca un cântec de inimă albastră fredonat printre dinții scrâșniți a neputință sau, din contră, a mare bucurie. Chiar dacă, atunci când suntem bucuroși, nu scrâșnim din dinți. Vorbeam într-o postare acum puțin timp despre ”știința” sau ”arta” decupajului. Acum decupajul nu mai are o așa de mare importanță. Imaginea este simplă, dacă a vorbi în imagine despre o floare este simplu. Culoarea și puterea de a schimba, cu ajutorul prelucrării digitale forma florii, poate trezi, și ea, emoție. Iar asta nu o înveți la nici o școală și nici din tratate. Vine doar din inima ta. Când tristă, când fericită (ce puțin într-o viață), când trilulilu, când cu amocul adiind printre valve. Și a te bucura de dumneaei, imaginea transformată după chipul și asemănarea ... înseamnă că sunt mai viu ca ieri cu o zbatere de aripă de înger!