Gianni Berengo Gardin - Storie di un Fotografo
Anul trecut, în vară, vă spuneam despre expoziția lui
Elliott Erwit văzută la Veneția. Anul acesta, tot la Palatul ”Tre Oci” din Giudeca am avut șansa să văd expoziția unui fotograf italian despre care, recunosc, nu știam nimic.
Gianni Berengo Gardin. Un mare Fotograf, cu o operă impresionantă. Cei 9 euro dați pe bilet (la fel ca și la Erwit) au fost meritați până la ultimul cent. Și încă o dată îmi dau seama cât de handicapați suntem în materie de fotografie. Nu am știință de vreun fotograf român căruia să îi fi fost expusă opera vreme de trei luni și jumătate în una dintre marile galerii. Nu ale lumii ci, măcar, ale României. Da noi nu avem așa ceva. Galerie. Că Artiști ar fi câțiva. Da nu din ăia ai AAFR-ului, vai de tata lor!
Mă gândesc din ce în ce mai des că, într-o zi ar trebui să mă aștern pe scris.
- Despre Arta - Puterea - Știința de a vedea un subiect.
- Despre Știința sau Arta Decupajului în Fotografie - fără de care ea, Fotografia nu poate exista. Sau, dacă o ”obligăm” să trăiască e șchioapă, chioară și seamănă cu Muma pădurii.
- Despre Știința sau Arta de a combina culorile într-o Fotografie. Chiar și atunci când ea este ”doar” în alb și negru.
Îmi veți spune că vin din noi, că ne naștem cu ele în sânge. Și cu talentul ne naștem. Rămâne doar să-l descoperim, să-l cultivăm și să ni-l facem un mod de viață. Multe talente am văzut risipite de indolența refuzării studiului. În primii ani am făcut fotografie din instinct. Apoi am avut șansa să-l întâlnesc pe Eugen Iarovici, un om extraordinar care mi-a deschis ochii spre LUMEA MEA!...