Anul 1995, Tojours l`Amour. Imagine făcută în București, pe film Ilford HP5. Locația a fost pe Lipscani. Era o ruină foarte interesantă, imediat cum făceai stânga pe lângă fostul magazin București. Avea o poartă monumentală, iar în interiorul ce mai rămăsese din clădire erau niște uși de fiar mari și ruginite cu tot felul de fante și încuietori. Din ce am citit pe net, a fost un han renumit acolo, locația am mai văzut-o folosită într-un film. Dar nu-i rețin numele. Parcă era cu regretatul Dinică (poate Conu Dinu să știe?). În imagine sunt Carmen Ungureanu și Dan Puric, cei care, doi ani mai târziu aveau să scoată la Naționalul Bucureștean premiera cu același nume, unul dintre spectacolele de referință ale pantomimei de la noi și de aiurea. Dan fusese actor stagiar la teatrul din Botoșani în perioada 1987-1989. Acolo a făcut primul spectacol de pantomimă, ”Jocul”. Un Actor extrem de talentat pe scândura scenei, unde a făcut roluri memorabile. Dar Destinul său a fost, în acea perioadă, altul: Pantomima. Avea o voință de fier. Cât a fost la Botoșani, în fiecare zi, fie că avea spectacol, repetiții sau turneu, repeta. Câte o oră jumate pentru mimică (cine l-a văzut într-un spectacol i-a remarcat marea mobilitate a feței și corpului) și câte o oră, o oră și ceva bătea Step. În lateralele foayerului teatrului din Botoșani se lăbărțau două oglinzi uriașe. Acolo se ”schimonosea” Dan, spre hazul colegilor (asta până la primul spectacol cu ”Jocul”). În sala mică, după cortină, avea o placă de PAL, cam de 1 pe 1,5 m. Acolo trăncănea din papucii de lac cu metal la tocuri și vârf, spre disperarea lui Toma, cizmarul care cam de două ori pe lună avea de meșterit la ei.
Țin minte că în acea perioadă am făcut primele mele fotografii de spectacol, în 1988, la repetițiile cu piesa Slugă la doi stăpâni, de Carlo Goldoni. Spectacolul de debut al regizorului Laurian Oniga. Cu Dan Puric, Roxana Ionescu, Doru Bandol, Constantin Ghiniță (printre alții) în distribuție. Mamăăăă, ce mai spectacol! (de atunci s-au făcut peste 250. O istorie, Neică).
Imediat după Remvoluție Dan a plecat la București. La Național. Și nu singur ci cu proaspăta lui soție, Carmen Ungureanu, de loc din Botoșani. Nebună poveste de dragoste. Nebune cariere pentru cei doi.
Am ținut legătura. Din 1993, împreună cu trupa de pantomimă pe care și-o formase la București jucau în Sala Atelier a Naționalului spectacolul ”Pantomimia”. O satiră a parvenitismului politic proaspăt înflorit și la noi. A acceptat imediat ideea mea cu pozele în Lipscani. Între două repetiții au venit și, vreme de trei ore ne-am ”jucat”. Minunate imagini am de atunci. Erau doi oameni îndrăgostiți fără scăpare. Tocmai iubirea lor rodise (imaginea de mai jos, cu puștiul lor, făcută în seara aceleiași zile, înainte de un spectacol cu Pantomimia). Din păcate, ce atunci părea veșnic, timpul a reușit să despartă. .
Țin minte că în acea perioadă am făcut primele mele fotografii de spectacol, în 1988, la repetițiile cu piesa Slugă la doi stăpâni, de Carlo Goldoni. Spectacolul de debut al regizorului Laurian Oniga. Cu Dan Puric, Roxana Ionescu, Doru Bandol, Constantin Ghiniță (printre alții) în distribuție. Mamăăăă, ce mai spectacol! (de atunci s-au făcut peste 250. O istorie, Neică).
Imediat după Remvoluție Dan a plecat la București. La Național. Și nu singur ci cu proaspăta lui soție, Carmen Ungureanu, de loc din Botoșani. Nebună poveste de dragoste. Nebune cariere pentru cei doi.
Am ținut legătura. Din 1993, împreună cu trupa de pantomimă pe care și-o formase la București jucau în Sala Atelier a Naționalului spectacolul ”Pantomimia”. O satiră a parvenitismului politic proaspăt înflorit și la noi. A acceptat imediat ideea mea cu pozele în Lipscani. Între două repetiții au venit și, vreme de trei ore ne-am ”jucat”. Minunate imagini am de atunci. Erau doi oameni îndrăgostiți fără scăpare. Tocmai iubirea lor rodise (imaginea de mai jos, cu puștiul lor, făcută în seara aceleiași zile, înainte de un spectacol cu Pantomimia). Din păcate, ce atunci părea veșnic, timpul a reușit să despartă. .
Viața lui Dan Puric s-a schimbat între timp. Este o Conștiință. Un model pentru mulți credincioși. Conferințele lui prin țară sunt renumite și așteptate. Dar trupa lui de Pantomimă joacă spectacole încântătoare. Am auzit, acum vreo lună, că a început să lucreze cu trupa la o nouă reprezentație. Cred că tinerii crescuți de el sunt FERICIȚI...