miercuri, 28 noiembrie 2012

Adam și Eva

dramatizare și spectacol de Alexander Hausvater la Teatrul Național ”Mihai Eminescu” din Timișoara. Premiera a avut loc astăzi, 28 noiembrie de la ora 19 la Sala 2...

un spectacol despre Sufletul pereche, despre Reîncarnare, despre Dragoste dincolo de moarte... (mai multe, pe mâine)!

marți, 20 noiembrie 2012

Musca-fără-cap


Vă scriu de pe un pat de spital. Din când în când ceva se rupe și trebuie ”reparat”. Puțini și doar dintre cei care trăiesc cu Sufletul știu și simt asta. Nimic nu este mai bun pe lumea asta decât liniștea sufletească, decât puterea de a înțelege lucrul bine făcut și pe cei care, cu toată ființa lor îl fac. Doar că puțini sunt în stare să înțeleagă...
Joi mi-am împlinit un vis: un Canon 5D Mk III. E greu de spus ce am simțit când, seara, l-am folosit pentru a fotografia la Indiile Galante. Este un alt aparat decât precedentul din serie. Un om care trăiește din Fotografie, mai ales din cea utilitară, va ști despre ce vorbesc. Un Album intră la tipar, un alt Proiect stă gata să înceapă...
Se va găsi un ”omuleț” dintre mulții omuleți să întrebe retoric: ”și ce, praf în ochi, puteai face astea și cu o compactă... ce Canon ce Laica-Balalaica...”
Feriți-vă Prieteni, Musca-fără-cap zbârnâie în libertate pe ogoarele fotografiei românești!

Dinuleeeeeee, Mircea, iertați când gura vorbește fără minte, mâine va fi mai rău.

 

vineri, 16 noiembrie 2012

joi, 15 noiembrie 2012

astă seară Premieră

la Opera Națională Română din Iași - ”Indiile galante” de Jean Philippe Rameau, în regia lui Andrei Șerban


un spectacol complex,  foarte vizual, foarte greu de fotografiat. Muncim în continuare!

marți, 13 noiembrie 2012

luni, 12 noiembrie 2012

Pământ românesc 13 - Cacica

Ieri dimineață la Cacica alături de Clasa 3 Suceava, când nu se prea găsea nimic de fotografiat!



duminică, 11 noiembrie 2012

sâmbătă, 10 noiembrie 2012

DON GIOVANNI la Opera Națională Română din Iași

De Wolfgang Amadeus Mozart, regia Beartice Rancea

Spectacolul este un ”ceva” care face parte din noi. Vine din visele noastre uitate. Din memoria noastră afectivă. Este gustul pe care-l simțim, rar este drept, în cerul gurii - amintire din serile de iarnă ale copilăriei. Un Spectacol nu se poate povesti. El trebuie trăit, simțit, gustat acolo în sala de teatru, unde pentru câteva ore faci parte din lumea Lui. Un spectacol ne umple cu bine viața. Ne face mai buni, mai blânzi, ne încarcă cu dragoste pentru cei apropiați...
Sau cel puțin așa simt și trăiesc eu serile pe care Opera Națională Română din Iași mi le dăruiește. Chiar dacă lucrez și eu odată cu ei. Doar încerc să prind ”vraja” pe care o împrăștie cei din scenă peste lume.
Plecăciune tuturor!



 

Pământ românesc 11 - Hadâmbu - o Stare care nu se poate explica în cuvinte



Ieri dimineață pe la 7,30... când soarele a mai strălucit doar 35 de secunde după ce am coborât din mașină. Apoi s-a ascuns după nori.

vineri, 9 noiembrie 2012

TOSCA - la Opera Națională Română din Iași

de Giacomo Puccini


Nu mă adresez celor care deja sunt ”tobă” de Fotografie spre Stradă... Doar acelora care își doresc să învețe câte ceva:

Fotografia de spectacol o putem cățăra în coșul cu Fotografie Utilitară. Știi să o faci sau nu. Mai bine zis, ai cu ce să o faci sau nu. O poți face cu orice DSLR din care poți scoate imagini decente la ISO 1000 - 1600. Obiectivele contează: cât mai luminoase ar trebui să fie. Eu folosesc două obiective Sigma - 15/2,8 (doar pentru cadre generale) și 50/1,4 și două obiective Canon - 85/1,8 și 135/2. Când spectacolul are lumină destulă mai folosesc și Canon 24-70/2,8 în tandem cu 70-200/4. Dar asta se întâmplă destul de rar. Majoritatea spectacolelor au o lumină de-ți vine să dai cu aparatele de pământ. Aiurea distribuită pe suprafața scenei, de cele mai multe ori în cadru ai lumină combinată - tungsten și halogen, iar mai nou - led. Reflectoarele de urmărire dau, de fiecare dată o diferență între 2 și 5 diafragme în același tablou. Iar tu, clămpănitorul la obturatoare (trag și cu 2 aparate odată - Canon 7D și 5D Mk 2, dintre care 1 este pe monopied) trebuie să iei într-o fracțiune de secundă hotărârea cea bună: unde faci clarul (plimbi punctele de focus după scenă și subiect principal), cu cât compensezi expunerea (1, 2, 3 diafragme - în funcție de lumină), când apeși pe declanșator - pentru ca imaginea să spună ceva, interpretul/interpreții să transmită o stare, o atitudine, imaginea să aibă (dacă poți să o faci) dinamism. 
În Fotografia de Spectacol nu poți inventa nimic. Trebuie să faci imagini corecte la ceva pe care alții l-au gândit și căruia actorii sau interpreții (mă refer la spectacolul de operă sau balet) îi dau viață. Tu trebuie doar să găsești momentul potrivit să declanșezi. Ține de experiență, de cunoașterea aparatului și obiectivelor pe care le ai, de editare apoi. Mai ține și de sufletul tău. Cei pentru care lucrezi așteaptă minuni de la tine. Le este greu să înțeleagă că aparatul de fotografiat nu se va comporta niciodată ca ochiul uman. Dar asta o știi numai tu. Și trebuie să faci ca să pară că este așa. Și, încet încet, devii ”imaginea” instituției pentru care lucrezi. Chiar dacă nu vor scrie niciodată numele persoanei care le păstrează Minunile pentru eternitate. Asta ești: Fotograful Utilitar!


Eveniment

Un mare spectacol a ajuns în prag de premieră la Opera Națională Română din Iași: ”Indiile galante” de Jean - Philippe Rameau, în regia lui Andrei Șerban.