luni, 26 mai 2014

26.05.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 146


Undeva prin centrul Vienei... Un luptător antic (și de demult) victorios, într-un car de luptă. Într-o mână ține ceva care seamănă cu laurii, iar cu cealaltă strunește ditamai macaraua modernă. Normal că este o iluzie. Statuia luptătorului nu are nici o treabă cu macaraua. Nici n-ar avea cum. Doar fotograful a putut crea această poveste, așezându-se cu aparatul în așa fel încât să creeze iluzia. Doi centimetri mai la dreapta sau mai la stânga, mai înainte sau mai înapoi ar fi ieșit cu totul altceva. Am mai spus zilele trecute cât de mult contează ”unghiul” în fotografie, cât de important este să te așezi în locul potrivit și, combinat cu focala potrivită, să poți scrie o poveste. A ta. Pe lângă care ceilalți trec fără să o vadă, fără să o bănuie, fără să le pese că, în afară de a face poze explicative (”eu cu”... sau ”eu la”, se mai poate face și altceva. La fel de simplu, dar cu rezultate de zece, o sută, o mie de ori mai deosebite!