La mulţi ani!...

La mulţi ani Prieteni, mai puţin Prieteni, Duşmani. Să aveţi un an cu sănătate, liniştit şi cu lumină bună. Să vi se împlinească visele şi să fiţi fericiţi!...

Ozo.

Acu douăj de ani fix... Revoluţia la Botoşani (2)

Rămăsesem dator cu ultimele două părţi din Revoluţia de la Botoşani, unde eo fusei un fel de "martor al timpului meu": Pe seară m-am înfiinţat la redacţia ziarului lui tov. Partidu. Am pătruns cu sfială în laboratorul foto care aparţinuse lui nenea Helici, ieşit cu ceva timp în urmă la pensie. Venisem cu dozele de developat şi cu soluţii de acasă. Am început să developez filmele. Uitasei să spun că nenea Helici, un tip micuţ şi volubil, era singurul fotograf care se putea lăuda că fotografiase chiloţii albaştri ai lui Elena Ceauşescu, când veniseră "iubiţii conducători" la Botoşani cu elicopterul şi, la coborâre, o pală de vânt umflase rochia Elenei. Din păcate, băieţii vigilenţi îl lăsară fără film pe norocosul fotograf. Şi mai uitai să spun că prin octombrie '89 se obţinuseră toate aprobările să trec fotograf la respectivul ziar. Numa că nu eram membru de partid. Doar un amărât de UTC-ist, ameninţat în fiecare lună cu datu afară că "toarăşu Duşa, de ce nu faci mata informările de presă care ţi se cer de către partid? Am să propun să fii sancţionat!..." Şi eo mă uitam tâmp la o tanti urâtă la nebunie care răspundea din partea lui Partidu de grupa noastră de utecişti de la telefoane şi zâmbeam cu nesimţire la ea. Da n-a apucat să mă dea afară. Şi cum spuneam, se obţinuseră aprobările de pe unde trebuia şi urma să mă facă membru de partid la prima şedinţă. Aşa că am dat-o la întors, spre disperarea lui Traian Apetrei, redactor la respectiva publicaţie care în lipsa unui fotograf făcea el pozele necesare. Pe drumul spre ziar, chiar în faţa mea, redactorul şef de atunci, Maximiuc, îşi zdrelise ţurloaiele din plin căzând, din cauza grabei, într-un canal de lângă gardul Liceului Laurian. Mai spre noapte, liniştea holurilor a fost tulburată de Răducu Căjvăneanu, care era responsabilul de număr: că "el nu dă drumu la ziar, că o să ne omoare pe toţi, etc". Şi lui i-a rezervat Doamne-Doamne o răzbunare maximă. Unde a injurat o viaţă întreagă cât a fost la ziar, adică pe afurisiţii de popi, a ajuns să lucreze, după ce au îngropat ziarul, la gazeta Protopopiatului. Mare evlavios e acum Răducu: "blagosloviţi Sfinţia voastră"...
În fine, pe la zorii zilei a ieşit şi ziarul, "Clopotul poporului". Două pagini. Chestia mişto era că toţi zmeii revoluţionari din redacţie erau căcaţi la cur. Singura semnătură era sub poză: Ozolin Duşa.

Şi cum n-aveam astâmpăr, am mai făcut şi pe 23 decembrie poze la bairam. Iar pe 26 seara, la Galeriile Luchian de lângă piaţa cu scandalul am făcut şi o expoziţie cu 200 de imagini 18x24, "Botoşani, primele ore ale libertăţii". Prima expoziţie "liberă" din Romanela. Am băgat taxă de 5 lei şi, într-o săptămână, DOBITOCUL de mine am depus la CEC, în contul Libertatea, 43.000 lei. Mare cretin!...
Imaginea de mai sus este făcută pe 25 decembrie, în tipografia din Botoşani unde am mers să caşerez imaginile pentru expoziţie pe nişte cartoane.

Predestinat, sau nu, la teatrul di Botoşani se jucau două spectacole: "Întemeietorii" şi "Visul unei nopţi de iarnă"...

În ultima imagine deja veniseră băieţii de la Electrocontact. Printre ei (în dreapta) Cornel Dumitriu, astăzi pictor respectabil şi cu cotă, posesor de galerii particulară.

Cam asta fu, pe scurt. Ar mai fi multe de zis, dar îmi este lehamite. O chestie e sigură: toţi marii Revoluţionar din Boston s-au făcut pe baza pozelor mele. Numai eo nu am încăput, că era coadă mare şi locuri puţine...

P.S. Citind ce a comentat Feri mi-am adus aminte că uitasei să spun: Da, de Crăciun mi-am luat şi eu "raţia de libertate". Numai că eu am luat-o pe cea expirată din gondolele de la alimentara (gondolele erau nişte rafturi maaaaaaaaaaaaaaaari şi mereu goale din alimentarele patriei). Dar nu mă plâng. Viaţa este minunată când faci-ţaca ţaca cu aparatul de fotografiat. Îmbătătoare melodie. Ascultând-o sunt fericit!

Cartea de Crăciun

La Editura Humanitas a apărut "Cartea de Crăciun", scrisă de către Sorin Lavric. 27 dintre ilustraţiile acesteia (din păcate alb-negru) sunt cu imagini de datini şi obiceiuri de iarnă care îmi aparţin.

Acu douăj de ani fix... Revoluţia la Botoşani

Na că mă apucă nostalgia: Acu douăj de ani fix, pe vremea la care scriu acu terminam al şaptelea film (Azopan) îmortalizând cum "aleşii" noii puteri populare se scremeau să ticluiască prima Proclamaţie liberă pentru boboru liber din Piaţa judeţeanei de partid din Botoşani, azi Piaţa Revoluţiei. Vă voi relata, pe scurt, cum am trăit eu, artistu lu peşte, comedia respectivă:

Deci: pe la orele 10 de dimineaţă mă plimbam cu biciucleta pe trupul domnişoarei Anca, medic stagiar, într-un apartament de la parterul blocului turn de peste drum de spitalul municipal. Şi cum biciucleam eo aşa un nesimţit de nene a avut tupeul să scoată magaoaia (aparatul de radio) urlând din toţi tranzistorii două balcoane mai sus la fereastră. Ne-am oprit din pedalat şi am izbucnit instantaneu în plâns. Eo că voi fi liber să plec peste graniţă (că nenorociţii de la partid nu mă lăsaseră cu vreo lună înainte să merg la Burghausen, în Germania, unde aveam o invitaţie la un Seminar pentru tineretul fotograf, şi de unde eram hotărât să mai vin la anu şi la mulţi ani), iar Anca pentru că putea, în sfârşit, să se mărite cu iubitul ei grec şi spera să-l primească înapoi pe tatăl ei de la Cluj în miliţia de unde fusese dat afară de când ea depusese cererea de a pleca la capitaliştii eleni.
Aşa că m-am echipat la foc automat şi am tăiat-o acasă, cinci sute de metri mai sus, să-mi iau aparatele şi s-o tai în faţă la partid unde, eram sigur, se vor întâmpla chestii interesante. De, de pe atunci aveam în cerebel chestia cu "Fotograful-martorul timpului său"

Bun... Ajuns acasă, înşfăcat aparatul, un Zenit TTL, cu un obiectiv de 35 mm şi un teleu de 135, făcut inventarul la filme, cam 12 bucăţi, şi o iau la picior pe lângă tribunal, spre muzeu şi apoi pe Unirii spre ţintă. Mai jos de muzeu, celebrul miliţian Călin, urmat de doi tipi de la gărzile patriotice şi un soldat de la securitate se rostogolea agitat şi năduşit spre sediu. "Căline fugi că te omorâm" strigau trei ţigani în spatele lui. Iar rotofeiul se rostogolea cu viteză din calea celor pe care-i terorizase ani buni prin prostia lui proverbială.
Ajuns în piaţă, în balconul teatrului se organizau primii revoluţionari. Cel dintâi a deschis balul Constantin Ghiniţă, actor talentat, azi pe la teatrul din Arad. Mai târziu, în balconul alăturat al judeţeanei de partid, primul care a dat glas bucuriei că "am scăpat de dictator" a fost Marius Rogojinschi, alt actor al teatrului din localitate. După aia au urmat alţii şi alţii.

Pe la 13 piaţa era plină. Veniseră şi muncitorii de la Electrocontact, erau şi mulţi gură-cască cu sacoşele goale, porniţi de acasă să prindă nişte ciolane, ceva, pentru supă, şi mai erau o droaie de copii, spre disperarea părinţilor rămaşi încuiaţi prin case de frica terioriştilor.

O vreme s-a vorbit în paralel, cu avantaj pentru cei de la balconul teatrului care aveau staţie de amplificare. De la Casa Sindicatelor şi-au tras şi cei de la balconul Partidului staţie şi ceva mai târziu s-au consensizat taberele, vorbindu-se numai de la balconul partidului proaspăt trecut la cele veşnice.

S-a dat foc la operili toarăşului, s-au aruncat de pe acoperiş fierotăniile cu "Trăiască şi înflorească...", pe la teatru s-au găsit nişte portrete de-a lui ceaşcă şi nişte lozinci rămase de la ultima chestie festivă şi li s-a dat foc, şi tot aşa. Din jumate în jumate de oră se anunţa că vin teroriştii, că apa este otrăvită la robinete şi să dea fuga boboru să cumpere Borsec, că tre să apărăm revoluţia şi tot felul de tâmpenii de genul ăsta. Ba, mai pe seară, în balcon a luat cuvântul un nene care spunea:"toarăşi, sunt Viceslav Popescu Vavu, nepotul lui Gheorghe Popescu, revoluţionar la '48". Şi ăia de jos fluierau şi înjurau de mama focului spunând că vin sus şi-l omoară, ipochimenul nefiind altul decât un nene secretar de partid mândru de la UTC.
Fiecare dintre cei care luau cuvântul voiau să se ţină un moment de reculegere pentru morţii Timişoarei. Şi îngenunchea prostimea din 3 în 5 minute. Un nevăzător de prin raza mea de acţiune, la un moment dat, cu voce plângăcioasă spunea că el nu mai poate, că-l dor genunchii...
Şi uite-aşa până spre înserat unii huiduiau, alţii aplaudau, alţii îngenuncheau, alţii o tăiau spre magazine după haleală, armata era cu noi, dictatorul fugise nu se ştie unde, ne pregăteam să apărăm juna democraţie, etc, etc...

Asta fu ultima poză a primei zile de rivaluţie. Ăla de dicta era tov Boştină, proaspăt "demisul" de suflarea democraţiei din funcţia de secretar cu economicul (parcă). Mai era pe acolo tov Băciucu-fost la Propagandă, un tip destupat şi cult şi alţi foşti viitori tovarăşi. Cel care scria Proclamaţia era tov. prof. Ionescu. El ştia să scrie corect după dictare. Peste ani, când am expus imaginea asta m-a luat la ceartă că "cum ţi-ai permis domnule să pui aşa o poză, ce, eu am fost sluga lui Boştină". Da nene, se poate spune şi aşa.
Apoi eu am luat-o spre sediul ziarului Clopotul (via Anca) să developez filmele pentru a da imagini penru ziarul liber-liber de a doua zi.

P.S. uitai să spun că trebuia un lider să conducă pe revoluţionari. Tot boboru îl voia pe dom' profesor Curcă despre care se auzise că l-a omorât securitatea cu fo două săptămâni înainte. S-au dus băieţii la domnu acasă şi el era bine-mersi în pijamale. Aşa că l-au pus să se îmbrace şi l-au adus victorioşi. Aveam Conducător!...

Va urma.

Miercuri, 23 decembrie, orele 17.oo Fix...

ASOCIAŢIA FOTOIAŞI vă invită Prieteni să fiţi alături de noi, Iulia ANTONIADE, Marius BĂNCILĂ, Alecsandra DRĂGOI, Ozolin DUŞA, Lavana KRAY, Florin MACOVEI, Iulia PAŞCANU, Cristian POPESCU şi Ştefan VRĂNESCU la vernisajul Expoziţiei de Fotografie IAŞII DIN INIMĂ care va avea loc miercuri 23 decembrie de la orele 17.oo la Centrul de Informare Turistică Iaşi, Piaţa Unirii nr. 12 (fostele Galerii VICTORIA).

Dom' Preşedinte

Eu ştiu că nu-s întreg la mine. Când l-am votat pe Cristi Preşedinte la Asociaţie am zis că măcar unu să fie cu toţi boii la el. Astăzi am fost la Fălticeni să mărim fotografiile pentru expoziţia "Iaşii din Inimă". Am plecat pe la 7,30 şi ne-am întors la 16,30. 140 de km dus, 140 întors. La minilaborator am stat o oră şi jumătate. Restul a fost pe drum. Unul infernal. Numai doi oameni duşi de-acasă pe ogoarele albe ale Fotografiei puteau să-l facă...

Mulţumesc Cristi. Pentru tot ce ai făcut pentru mine, pentru noi, de când ne cunoaştem. Şi... LA MULŢI ANI încă o dată. Sper ca soţia ta să te ierte că ai venit aşa de târziu acasă tocmai de ziua ta!...

Salutări din Iaşi, Prieteni...

Expoziţia "Vezi Iaşi"

Astă seară, la 18,3o a avut loc vernisajul expoziţiei de fotografie "Vezi Iaşi", expoziţie rezultată în urma Workshopului de Fotografie de Arhitectură organizat de către studenţii Facultăţii de Arhitectură "G.M. Cantacuzino" din Iaşi.
Vineri, între orele 10-12 am făcut o prezentare cu exemple a genului "Fotografia de Arhitectură", am discutat despre posibilităţile de abordare, rezolvare a diverselor situaţii întâlnite, echipament folosit şi dacă "poate fi Fotografia de Arhitectură o meserie în România zilelor noastre". Între orele 12-16,3o am ieşit pe teren, la fotografiat, regrupându-ne apoi la Clubul Brain, gazda noastră şi a expoziţiei. Am descărcat imaginile făcute, având o discuţie preliminară asupra lor.
Sâmbătă, datorită frigului de afară, dar şi datorită faptului că jumătate dintre participanţi puseseră de o răceală zdravănă în ziua precedentă am purces la editarea imaginilor pentru expoziţie, această îndeletnicire, editarea, fiind o altă latură a Workshopului.
Azi dimineaţă, colegii mei au mers să mărească imaginile la "laboratorul" Fuji din Moldova Mall, prilej cu care am avut neplăcuta surpriză să constat "colaborarea" operatorului de pe minilaborator: toate imaginile aveau în plus de la 3 la 5 trepte de densitate. Să-ţi vină să le dai foc la magaoaie!...
Am organizat apoi expoziţia, scurtul vernisaj... Este minunat câtă putere îţi poate da o mână de tineri entuziaşti. Cât de bine te poţi simţi (şi tu răcit bocnă) lângă ei şi visele lor. Au conceput un proiect, au obţinut fondurile necesare, l-au derulat şi l-au încununat cu o expoziţie foarte bună. Eu sunt mândru de ei. Când va da colţul ierbii, bonus, vor avea parte de un Workshop de Fotografie de stradă. Îl merită din plin...

Împreună cu cinci dintre expozanţi (ceilalţi... răciţi)

Fotografii de Radu Axinte

Fotografii de Gabi Ciosu

Fotografii de Roxana Fraifeld

Fotografii de Alex Gheorghiţă

Fotografii de Laurian Ghiniţoiu

Fotografii de Cătălina Rusanovschi

Fotografii de Iulia Russu

Fotografii de Ionuţ Sescu

Tineri talentaţi, tineri entuziaşti care şi-au ales o meserie foarte grea, Arhitectura. Şase ani de studiu, şase ani de speranţe, de vise. Oare este pregătită România să le primească munca? Nu cred. Dar ei au dreptul să spere. M-aş bucura ca măcar unul dintre ei să-şi lege la încheietura mâinii drepte şi Fotografia. Această meserie fără de asemănare!...

Workshop Fotografie de Arhitectură

Facultatea de Argitectură G.M. Cantacuzino organizează de vineri şi până duminică un Workshop de fotografie intitulat VEZI IAŞI. La rugămintea organizatorilor voi fi un fel de "antrenor" în cele trei zile în care se desfăşoară acţiunea. Când voi avea mai multe detalii vă voi invita şi la vernisalul expoziţiei care sper să fie interesantă, cu imagini reuşite.