În seara asta nu vreau să scriu despre nimeni și nimic. Să fie oboseala, să fie parfumul de zădărnicie, să fie luna, care nu știu dacă-i nouă și rotundă ca un ochi de pasăre întors, în timpul zborului, spre pământ?
Simt nevoia să fac ceva. Dar nu știu ce. Nu știu de unde să încep și nici măcar ce aș putea începe. Cred că e un semn că, încă, vine primăvara.