O fotografie rod a unei întâmplări. Întâmplarea de a fi trecut într-o amiază de sâmbătă, la spart de târg, îrintr-o comună de munte. Era foarte posibil să nu intru pe tarlaua ”special” amenajată pentru comersanți. Era foarte posibil să trec pe acolo în altă zi, când nimic nu se întâmpla. Era foarte posibil să ajung cu o oră mai târziu, când nu mai era nimic sau cu o oră mai devreme când mușterii și negustorii îmi afuriseau subiectul. Era foarte posibil să nu văd cadrul sau gardul cu pricina să fie poziționat altfel. Era... Așa tragem o concluzie clară: prin comunele mai importante din Romanela (Pipirig de Neamț aici) celebrele carpete cu Răpirea din serai sunt înlocuite, încet încetișor, de altele la fel de sugestive. Trei cățeluși (pentru părintele) sau Trei pisicuțe (pentru coana preuteasă). Ar mai fi loc pentru Trei purceluși (pentru onorabilul domn Primar)...
Aici întâmplarea nu mai are treabă. Este o imagine de la spectacolul Bal al Operei din Iași din seara asta. Un spectacol de balet încântărot pentru spectatorul obișnuit și chinuitor pentru fotograful neavertizat. Fotografiat frontal, ecranul albastru din fundal îți dă peste cap expunerea cu 1,5 - 2,5 diafragme. La asta trebuie, din 3 în 2 minute să mai aplici și o altă compensare pentru lumina diferită care cade pe dansatorii aflați în 2 sau trei planuri. Unde faci clarul (că oamenii nu stau pe loc), cu cât compensezi expunerea ca să nu te fure fundalul, cât de tare urci valoarea la ISO, ca să nu ai fotografiile mișcate, cât apropii din zoom sau cât de larg e planul general (dacă mă pot exprima așa)... chestii de astea de matematică elementară de fotograf utilitar. Ca să mai diversifici te mai duci și stânga sau dreapta sălii, dar și aici e de socotit, jumate ecran luminat, jumate fundal negru care-nghite lumina la greu. Clar - neclar pe balerini din diafragmă și tot așa, o matematică continuă...
Reporter călător versus Fotograf de spectacol. Două șmecherii total diferite și diametral opuse!