sâmbătă, 31 mai 2014

31.05.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 151


Prin 1991, în București. Undeva pe Liscani, la vreo 30 de metri de fostul magazin București (parcă). Era o clădire ciudată, dărăpănată, cu niște uși (încă) masive de fier, cu o poartă monumentală (care da în Lipscani), cu etaj și beciuri boltite, cu bălării crescute anapoda. Cu ceva ani înainte am văzut un film care s-a turnat în locația respectivă (posibil al lui Dan Pița, nu mai știu)... De intrat se putea intra prin altă străduță, printre tablele unei porți... Fantastic spațiu de pozat. Am făcut-o de două ori, prima dată cu Cezar Amitroaiei și Daniel Minciună, actori ai Teatrului ”Mihai Eminescu” din Botoșani, a doua oară cu ei, îndrăgostiții (încă) din imagine. Au avut un spectacol extraordinar de pantomimă o lungă bucată de vreme, prin București și pe aiurea, apoi, cum altfel, drumurile s-au despărțit. Ca orice drumuri dintr-o dragoste care pare că va ține veșnic. De-ale viații...
Ea, Carmen Ungureanu din Botoșani, actriță, care dormea cu poza lui sub pernă (înainte de a fi și când doar visa să devie actriță), El, Dan Puric, actor... și restul cuvintelor sunt de prisos. Mă bucur, de fiecare dată când privesc imaginile făcute atunci că am fost (și încă mai sunt) contemporan cu ei și i-am privit în ochi!

Dusa pasăre fericirii, TINEREȚEA,