luni, 26 mai 2008

Întâlnirea - Taina - Mărturisirea MINCINOASĂ

A trecut şi a doua ediţie a Festivalului de Teatru EUROART de la Iaşi. Şapte zile cu 21 de spectacole. O "lume" diversă închipuită de către actori. Dintre spectatori, unul singur a reuşit să vadă altceva decât ceea ce era de văzut pe scenă.
http://blog.ziaruldeiasi.ro/emilia.chiscop/?p=150
http://blog.ziaruldeiasi.ro/emilia.chiscop/?p=152
Doamnă sau Domnişoară, persoana respectivă este, în primul rând, ziarist. Iar dacă a mers undeva să scrie ar fi trebuit să o facă conform deontologiei de care, sunt sigur, se prevalează de fiecare dată când are ocazia.
Dacă ar fi "văzut" spectacolul la care se referă în primul link, conform "adevărului" pe care-l ţine în braţe, ar fi trebuit să fie sinceră cu dumnealor, cititorii: Gioni Răducanu a fost "deranjat" de cineva care făcea fotografii acolo (şi erau, în afară de mine, vreo şase oameni), numai că acela spre care a arătat era chiar omul care făcea fotografii pentru Ziarul de Iaşi, unde Doamna-Domnişoară munceşte!... Tot acest spectacol am stat în rândul 7 sau 8 al sălii, lângă actorul Florin Mircea şi am tras, în total, 15 cadre!...
La fel, dacă ar fi văzut şi celălalt spectacol la care face referire în al doilea link, dintre toţi cei "mulţi fotoreporteri care au blitz-uit într-una plimbîndu-se prin sală ca Vodă prin lobodă", eu am stat tot spectacolul pe un scaun şi am tras, în total, 18 cadre!...
Nu ştiu care au fost raţiunile acestei Doamne-Domnişoare când şi-a dezinformat cititorii. Nu sunt un Înger atunci când fotografiez, mai sar şi calul, dar, de obicei, la acest gen de manifestări mă temperez, tocmai pentru a nu deranja. Dacă ar fi avut normalul gest de a veni la mine să-mi spună că o deranjează ceea ce fac, o asigur că am fi avut un dialog civilizat şi, poate, constructiv. Dacă l-ar fi întrebat pe Adi Aftene, directorul Festivalului, ar fi aflat că imaginile pe care le fac sunt pentru arhiva acestui Eveniment. La fel ca şi acelea de la ediţia de anul trecut, pe care, sunt sigur, le-a accesat pe saitul oficial al Festivalului.
Măgării se fac cu duiumul în presă. Nu înţeleg de ce Doamna-Domnişoară a trebuit să mai facă una. Şi la îndemnul cui!...

Întâlnirea - Taina - Mărturisirea 4

"Sânziana şi Pepelea", după Vasile Alecsandri, Teatrul Naţional Bucureşti

De la stânga spre dreapta: Ileana Olteanu, Mircea Albulescu, Marius Bodochi şi Tomi Cristin. Regizorul Dan Tudor a pus în scenă un spectacol reconfortant, jucat cu aplomb pe muzică live de către actori. Deşi nu este o capodoperă, plăcerea de a juca şi a se juca a actorilor s-a transmis şi sălii, emoţionând.

"Cânta maică-mea în far", de Gilles Granouillet, Teatrul Naţional "Marin Sorescu" Craiova

Un spectacol ciudat, de dialoguri, monologuri, poezie şi improvizaţie. O felie de viaţă "întoarsă" văzută prin ochii a doi copii. Doar rabdarea şi... răbdarea te ajută să-l descifrezi până la capăt. Un recital de joacă al unuia dintre marii actori craioveni, Ilie Gheorghe.

"Dragostea durează 3 ani", după Frederic Beigbeder, Compania de teatru "D'AYA" Bucureşti

Pentru cine a văzut spectacolul de la ediţia trecută cu piesa "Hell" al aceleiaşi regizoare, Chris Simion, acesta este, în mare, la fel, numai că are alt text. În acelaşi registru de joc şi Cristi Iacob, interpretul principal (în imagine se mai văd Adriana Trandafir şi Gabriela Iacob). Totuşi, un spectacol antrenant, cu multe situaţii comice, în care ne regăsim fiecare câte un crâmpei din viaţă.

"Soţia lui Sakhalin", de Elena Gremina, Teatrul "ApARTe" Moscova

Un recital actoricesc aşa cum numai interpreţii ruşi ştiu să îl pună în scenă. Cele două reprezentaţii din Moscova au constituit o experienţă interesantă pentru spectatorul prezent în sală. Păcat de problemele cu titrarea.

"Visul unei nopţi de vară" de William Shakespeare", Teatrul "Mihai Eminescu" Botoşani

Un spectacol dans, în care textul piesei lui Shakespeare este mai mult un pretext. Prin coregrafia concepută, Victoria Bucun a reuşit să salveze viziunea regizorală a actorului Volin Costin, dându-i coerenţă, ritm şi credibilitate. Inspirate şi luminile, care reuşesc să rotunjească reprezentaţia. Până la urmă, un superb spectacol de echipă, care i-a încântat pe cei prezenţi.