miercuri, 6 august 2014

06.08.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 189

Corabia cu Suflete (1) - amintiri dintr-o expoziție viitoare!



Dac-ar fi...

Dac-ar fi să vii să pleci
Ți-aș aduce la picioare
Neumblatele poteci.
Și o floare care doare.

Dac-ar fi să vii să pleci
Într-o zi ca într-o noapte
Te-aș iubi. Singurătate
Care-nvii și care treci.

Dac-ar fi să pleci să vii
Dac-ar fi așa Minune
Toate ar avea un nume:
Ochii tăi, pierduți copii

Când de frunză, când de cer,
Când a arșiță, când ger!

Într-o zi, ca în orișice care ”într-o zi” din multele zile care-au trecut, mai aiurea sau mai cu sens până acum, am văzut-o pe ea, singurătatea mea de frunză și cer. Nu am căutat-o, nu m-a găsit. Era așa... nici nu știu bine dacă noapte sau zi - prin celulele meu se amestecă amândouă te miri când - și mă privea cu sufletul. La vedere. Cum nu m-a privit nimeni niciodată. Hei... Minune - am zis eu luând-o de mână - trenul ăsta duce la capătul lumii?